Ciprian I. Mihail

ridică-te și umblă---mă ridic și umblu. nimeni nu știe încotro duce drumul, dar absolut nimeni. acesta este marele adevăr pe care nu înțeleg de ce evită toți să îl înțeleagă. toți cei care nu știu cine sunt, de unde vin și încotro se îndreaptă. La început a fost...Cuvântul. Mă ridic și umblu fără să știu nimic. Doar o foame și o sete care trebuiesc permanent potolite. Deosebit de frumos..poemul tău care este atât de mult mai mult decât un poem.

Este cea mai frumoasă poezie pe care am citit-o în ultima vreme. Am plâns.

așa bunica mea, suflet din sufletul meu
buna mea bună
sfânta mea cu ochii albaștri și părul alb
ca o minune a tot ce înseamnă cumințenie
așa îmi aduce aminte toamna de tine

să tăcem care pe unde suntem
să tăcem

poezia aceasta am citit-o desigur înainte de room 2. dar comentariul urmează comentariului de la room 2...pentru că acum am văzut că are același autor. mă rog...îți cunosc scrierile nu pe tine. oricum...poezia aceasta exprimă o stare de lucruri foarte răspândită. nora e tânără și încă poate mima fericirea...bine spui că mimăm fericirea când suntem tineri ...că nu suntem poate niciodată fericiți deplin. îmi vine în minte un vers dintr-o melodie:am 20 de ani și sincer nu mi-e bine. tinerețea nu este garanția fericirii.adesea oamenii mimează fericirea pentru fericirea celorlalți.trist...dar adevărat și sublim de frumos.ciao

stilul tău nu îmi place deloc. este de-a dreptul tuluburător. nu îmi place stilul dar sunt uimit de cât de mult pot spune cuvintele pe care le-ai așternut pe hârtie într-un moment în care parcă ai pătruns mucegăiește prin fibrele realității înconujurătoare, printre viermi și bacterii, mucegaiuri descoperind cutia închisă alături de alte cutii într-o cutie mai mică sau mai mare. cutia mare în care plecăm toți este desigur...nu aș spune totuși. Mă întreb ce este... .Nu știu..dar, deși nu sunt în măsură să îmi dau cu părearea pentru că nu îmi place stilul, ceva îmi spune că nu este o cutie formată din patru scânduri. Ce este?