Room 2

sper ca ai multe camere in casa creatiei tale sa apuc sa-mi mobilez si eu casa sufletului cu lucrarile tale.

cu mai mult timp in urma urmaream la o televizune necomerciala un interviu cu Andrei Serban, vorbind printre altele despre \'rolul\' amintirilor in constructia, sau reconstructia, in biografia noastra.

s-ar parea ca un mecanism ascuns in subconstientul nostru compune amintirea
chiar in momentul in care aceasta se isca…, ea fiind mai mult decit o pelicula a clipei care trece, imbogatita de la nastere cu noi insine –cei care ne ridicam pe umerii amintirilor noastre ca sa crestem sau ne agatam cu disperare de poalele lor - si cu ceea ce vrem noi in plus de
la acele clipe, cu aspiratia noastra fata de timpul pe care vrem sa-l pastram in noi.

camera ta fara amintiri evoca un alt tip de relationare cu memoriile, de fapt o nonrelationare, o alta \'usa interzisa\'...aici nu se mai intra, aici nu mai e nimic de facut.
poemul e unul foarte sugestiv. sunt versuri memorabile (hmm, da..asa e:)
\'lucrurile se luptă între ele pe tăcute.\'

\'camera pulsează rar. un țesut canceros într-un corp încă liber de teamă durere tentație.

lucrurile viermuiesc sub coaja ușii închise cu cheia. ușa transpiră acid. o urmare sau alta.

noaptea cutiile dorm inocente. înscrise cu fragil căptușite cu atlas. memoria e o bijuterie în coroziune.\'

ultimele versuri, insa, parca ar fi un compromis. inadecvate. asa le-am simtit. poate vei gasi alta formula cu care sa inchizi acest spatiu fara amintiri.
cred ca poemul se poate lipsi, mai ales, de ultimul vers.

in rest, un poem cu adevarat de recomandat spre lectura.

adela, incearca urm. experiment: reciteste-ti textu\' de parca ar fi al altcuiva si incearca sa-l bagi intr-o, well, epoca anume. poate ai ajunge si tu la concluzia ca vocabularul e de sec. XVII.

nu exista un singur cuvant care ar sugera faptul ca traiesti in 2007 si ca in jurul tau se invarte o realitate 2007. si asta e un mare minus.

lucrurile viermuiesc sub coaja ușii închise cu cheia

când le răsturnăm ies din ele fantome tremurătoare. știu bine că aici nu e loc pentru lacrimi. se abțin cât pot surâd cât știu de bine. doar le-om păstra.

fiecare se teme de cerșetorul din colț de mâna lui lipicioasă

- etc

ai un vocabular poetic f f fumat. apasa pe refresh din cand in cand. fa ceva.

mi-a placut cutia enorm si finalul

Ioana - sunt doar două, plus ceva dependințe.
Nastia - ultimele versuri sunt chiar esența acestui text. Mobilul lui, dacă vrei.
Corina - nu am intenționat niciodată să fiu o voce a generației mele. Doar a mea. În altă ordine de idei: \"avidă\", \"oser\", \"goth queen\", \"canceros\", \"tentație\", \"cutii înscrise cu fragil\", \"coroziune\" sunt termeni și/sau realități specifice acestui secol. (mă întreb așa retoric de ce m-aș justifica, în fine)
Medeea - și eu îți mulțumesc.
Tuturor, mulțumiri pentru semne și treceri. Îmi sunt prețioase.

Adela

stilul tău nu îmi place deloc. este de-a dreptul tuluburător. nu îmi place stilul dar sunt uimit de cât de mult pot spune cuvintele pe care le-ai așternut pe hârtie într-un moment în care parcă ai pătruns mucegăiește prin fibrele realității înconujurătoare, printre viermi și bacterii, mucegaiuri descoperind cutia închisă alături de alte cutii într-o cutie mai mică sau mai mare. cutia mare în care plecăm toți este desigur...nu aș spune totuși. Mă întreb ce este... .Nu știu..dar, deși nu sunt în măsură să îmi dau cu părearea pentru că nu îmi place stilul, ceva îmi spune că nu este o cutie formată din patru scânduri. Ce este?

Sincer, nu am inteles mai nimic din textul tau...e foarte codat si asta m-ar face sa-l mai citesc de cateva ori...imi plac textele codate, dar al tau parca e prea codat...limbajul e simplu, ceea ce mi se pare un lucru bun pt textul tau...nu pot sa judec in alt fel anume textul pentru ca nu pot sa-mi dau prea bine seama ce ai vrut sa spui prin el...poate ma lamuresti, ca totusi textul e pus la \"recomandate\" si poate ca intr-adevar merita sa fie aici si chiar as vrea sa inteleg de ce...

textul vorbește de la sine. nu consider că are nevoie de explicitări suplimentare.
Adela

\"de la un punct chiar unul din noi va pleca.
într-o cutie mai mare\", da!
tristeti de toamna plina de \"camere\" fara spatii sufletesti, ci doar \"înscrise cu fragil căptușite cu atlas\" ce inchid intre peretii lor \"amintirile\";
memoria celor ramasi este inca vie, doar nopti \"de intuneric\" mai impiedica navala sentimentelor ca \"fantome tremuratoare\";
metafora vorbeste parca de la sine despre timpul care face din om: \"un un țesut canceros într-un corp încă liber de teamă durere tentație\"
este loc si pentru iubire, in aceste spatii lirice unde \"memoria e o bijuterie în coroziune\"
dovedesti deosebita \"stiinta\" a utilizarii figurilor de stil intr-o versificatie moderna, tematic-matafizica;
aprecieri, amalia

evidentă o limpezire de nevoia de_detalii care ar putea distorsiona imaginile. de astă dată mai puține, de aceea mai pregnante. sau poate pentru că definițiile din acest text sunt făcute a posteriori. se simte asta.
impersonalul cutiilor e bine ales. are o anume răceala.

Amalia, Tama, Mădălina.
semnele lăsate aici înseamnă mult pentru mine.
Adela

mi-a placut cum noaptea cutiile dorm inocente. poemul tau parca e un copac cu fructe coapte. am luat si eu din el cu mare bucurie. sper sa nu fie un pacat.

stima Paul