Jurnal

foamea

1 min lectură·8 septembrie 2007

Mediu

cuvântul dinainte era un mort umblător \"ridică-te și umblă\" ii spuneam. el, docil, se ridica și umbla. lesa era simplă, bătea moneda comunicării și o prindea în palma fiecăruia ce-și ținea brațele încrucișate. resemnarea e o cușcă înfiorătoare, iar cel captiv înăuntrul ei e mutul vorbitor. îi recunoști ușor coastele, e slab, are sub unghii pământ. se hrănește cu frunze. * gata docilitatea nu e apanajul silabelor mele. turbate într-o mișcare browniană pe cerul gurii salivează de pofta cărnii. mușc litere fragede neinventate, mici creaturi cu sânge cald. vânătoarea e o nebunie flămândă, tentația absolutului. nimeni nu știe încotro duce drumul, dar absolut nimeni. și ce dacă? mi-e foame canibală de absolut. mă ridic și umblu.

0147244

Despre aceasta lucrare

Autor: Florina Daniela Florea
Tip: Jurnal
Cuvinte: 116
Citire: 1 min
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Florina Daniela Florea. “foamea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/florina-daniela-florea/jurnal/1743142/foamea

Comentarii (14)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Ela Victoria Luca9 sept. 2007

umblu prin poezie tăcând. văd poetul în genunchi culegându-se după marele festin al cititorilor. s-au ospătat fără încetare din spiritul lui, din carnea cuvintelor, din neliniștea lui. și așa, mergând fără ei înșiși, îndestulați de hrana cea de toate paginile, s-au dus tot mai departe, căutând alte și alte pagini.
mă gândesc că așa suntem noi, cititorii, deseori, insațiabili de frumos. și mai ales de poeziile care ne hrănesc, chiar și atunci când nu ne dăm seama cât de înalt.
mulțam pt o plăcută lectură de seară, cred că merită dată la \"cină\" și altor lectori.

Ela

Florina Daniela Florea✓9 sept. 2007

eu sunt cea care multumeste, om bun.
pentru citire inteleapta, frumoasa (caci ma citesti mai frumoasa decat sunt) si pentru ne-uitare.

nastia muresan9 sept. 2007

mai intai si mai intai ma bucur ca te-ai intors din....tacere.
apoi am aplaudat neresemnarea, pofta de carne a silabelor tale, mici creaturi cu sange cald si foamea canibala de absolut.
bine te-am regasit, Florina!

Florina Daniela Florea✓9 sept. 2007

ma bucur ca nu m-ai uitat, nastia, ce ma bucur:)

multumesc pentru intampinare.

emilian valeriu pal9 sept. 2007

\"resemnarea e o cușcă înfiorătoare, iar cel captiv înăuntrul ei e mutul vorbitor.
îi recunoști ușor coastele, e slab, are sub unghii pământ. se hrănește cu frunze.\"
Foarte puternic. De altfel, prima parte e la fel de puternica. As mai fi lucrat in a doua, insa fiecare simte textul intr-un anume fel. Un text bun, din punctul meu de vedere.

Petruț Pârvescu9 sept. 2007

Daniela,
am citit cu placere poemul tau. il remarc ca pe un poem deosebit. sincer, te felicit. sfat: fara ulima parte - tentația absolutului. nimeni........
retin: docilitatea nu e apanajul silabelor mele.
cu prietenie,

Florina Daniela Florea✓9 sept. 2007

emi,
evadarea din tipare, inventarea alfabetului meu

emi si petrut,
poate si sigur mai poate fi lucrat.
deocamdata abia il las sa se cristalizeze.
e un fel de new project, daca vreti

si e in lucru.

multumesc amandurora, cu zambet,

Florina Daniela Florea✓9 sept. 2007

sebastian, erai in umbra.

multam de aprobare.

sebastian a. corn10 sept. 2007

of, m-a trecut la off topic dar, pe cuvant ca nu era off topic. foamea canibala de absolut, faptul ca nu stii unde duce drumul si plecarea orice ar fi - d\'aia am zis ca adevar graiesti.

Ciprian I. Mihail10 sept. 2007

ridică-te și umblă---mă ridic și umblu. nimeni nu știe încotro duce drumul, dar absolut nimeni. acesta este marele adevăr pe care nu înțeleg de ce evită toți să îl înțeleagă. toți cei care nu știu cine sunt, de unde vin și încotro se îndreaptă. La început a fost...Cuvântul. Mă ridic și umblu fără să știu nimic. Doar o foame și o sete care trebuiesc permanent potolite. Deosebit de frumos..poemul tău care este atât de mult mai mult decât un poem.

Florina Daniela Florea✓10 sept. 2007

multumesc simplu, pentru cuvinte si intelegere.
si ma bucur ca mai pot inca scrie la fel de simplu despre adevarurile mele.

totul e simplu.

ioana matei13 sept. 2007

cuvantul musca din cuvant absolutul carnos... devorator... un text plin de forta ce se transmite parca pe verticala... mi-a placut... mi-e foame...
cu zambet

Fluerașu Petre15 sept. 2007

mi-e foame canibala de absolut

iata unul dintre cele mai bune versuri pe care le-am citit in ultimul timp. Reuseste sa aduca ceva nou, sa propuna o imagine surprinzatoare, o alaturare la care nu m-am gandit pana acum.

felicitari pentru simplitate si forta, felicitari pentru impactul pe care reusesti sa i-l produci cititorului.

te voi urmari

petre

Florina Daniela Florea✓15 sept. 2007

multumesc, Petre, pentru parere.

da-mi voie sa las aici si-un zambet pentru acel \"te voi urmari\" al tau:)