Prima scenă

îmi plăcu mult prima strofă. atât de mult încât restul îmi pare recuzită. fără ca prin asta să îi neg importanța, în \"economia\" textului și a ideii.
de ce prima strofă? pentru că rezumă toată scena. cu toate urmele rolurilor posibile sau doar jucate.
cam asta.

îți mulțumesc pentru lectură și semn. pentru economia ideii era nevoie și de \"recuzită\". textul trebuia să fie un scenariu, din păcate a lipsit forța de a-l continua/dezvolta. știu că ai înțeles asta :)
Adela

apăi dezvoltă-l, dacă asta ai dorit inițial. imposibil să nu poți concretiza încărcătura ceea din cadrul inițial.
e ofertantă. rău. așa că încearcă. să aflăm ce fac pieile, umbrele, cum se întorc între stânga și dreapta. sau nu?

dar nu acum. acum nu pot. poate mai târziu.
oricum, încurajarea ta e un motiv în plus să încerc.
Adela

mie mi se pare puternic legate cele doua texte ale tale de azi. si zic asta fiindca eu simt o apropiere intre celuloidul acesta bruiat si uitat, pielea goala, si talpele umplute de culoare din celalalt. e un transfer de energie, de personalitate pe care il simt. apa curge, sufletul umbla din trup in trup si duce cu sine niste filme pe care unii isi permit sa le dea uitari, insa eroul principal le va trai mereu.

îți mulțumesc. ai spus tot, mai bine decât mine. pentru amândouă încercările de ieri.
Adela

La o primă citire, Adela, textul tău pare dezmembrat. Ca și cum ai fi aruncat aleatoriu niște imagini sau cuvinte, fără a avea vreo legătură unele cu altele.

Greșit.

Umbra omului este exact cea de-a doua personalitate a sa, sau altfel spus : eul liric ce poartă numărul doi, de aici și scindarea poemului pe două planuri aparent separate, folosind două tipuri de scriitură: aceea încărcată, așa cum pare și omul realității și aceea simplă, a umbrei, ca simbol.

Puteai să detaliezi, este adevărat, pentru că ai mers pe o idee complexă, dar dă bine și așa.


La bună citire!

îți mulțumesc și bine ai revenit :)
Adela