Te uiți la mine și îmi zâmbești fals,
Iar ochii tăi îmi inspiră atâta ură,
Te ascunzi într-o amintire de acum câtiva ani
Și singură te afunzi în invidie și ură...
Când mă gândesc că mâine
Va fi la fel ca astăzi,
Mă întristez și sper
La ziua de nu știu de-o să vina,
Căci totul se repetă,
Iar ziua de azi e mâine,
Iar ziua de mâine e tot azi
Și tot așa…
Într-un final ajung și eu acasă.
Mă simt suptă de puteri,
De parcă aș fi muncit pământul
De dinainte să iasă soarele,
Până acum.
Mă trântesc pe patul înca nefăcut,
Nici nu m-am dezbrăcat de
Te-aș zdrobi cu o linguriță
și te-aș frământa,
te-as găti de n-ai fi otrăvită,
și te-as mânca.
Ți-aș scoate inima din pântec
și aș înfige ace în ea,
aș arunca-o în făcari diforme
dacă aș
Te urăsc pentru că îmi spui în fiecare zi
Cât de inexistentă pentru oameni pot fi,
Te urăsc pentru cât de mult mă iubești,
O iubire prin care poți să vezi.
Te urăsc pentru că așa m-ai
[textul este lung, de aceea nu l-am postat. comentariile conteaza si astept comentariile dumneavoastra]
= Si daca acesta este doar inceputul, care este sfarsitul?
Drage mea Oana, cum adica
„Am fost creștin cu inimă păgână
Pe când păcatul îmi creștea din mână
Pe stânga o mototoleam la piept
Și cruce îmi făceam cu brațul drept
Am fost creștin cu inimă amară
Și, de ar fi să măînchin
Ce frig este aici. Tremur, singură într-o cameră întunecată.
Când mă aflu în brațele tale simt cum iau foc, într-o fracțiune de secundă, mă aprind... apoi mă sting ... și e cald.
În capul meu se
Nu-mi spune mie de iubiri adevărate,
Și nu-mi spune de fapte necurate,
Nu mă obosi cu discuții îndelungate
Și nu mă prostii cu minciuni stricate!
Nu încerca să ascunzi un sentiment
Nu mai
Cu ce suntem noi de vină că singurătatea ne e blestem?
De ce inima alege prima,
De ce trebuia să gemi?
De ce e amintirea o durere ce o port mereu,
Amintindu-mi geamătul tău tandru,
Când te
Viața este atât de scurtă,
Dar plină de bucurii
Și amintiri plăcute,
Micile copilării…
Primul brad de crăciun,
Luminat până în vârf,
Iar sub, cadouri frumoase,
Toți sunt la masă
M-am făcut mare,
Nu mai sunt copil,
Am o părere despre viață,
Cu totul diferit.
M-am făcut femeie,
Am învățat să iubesc,
Căci sunt iubită
Așa cum îmi doresc.
Am invățat căpe lume ești
Mă aflu pe un pat
Întinsă așteptând
Ca să apară.
Și apare....
Se urcă peste mine
Mă mângâie pe picioare
Apoi se aruncă în visare,
Alături de mine....
Îmi mângâie buza
Apoi coboară
Mișcările trupului ei
Par a fi un dans,
Îi văd abdomenul.
Îl ating cu mâna
Și-o târăsc în jos
Pe pielea-i fină....
Tot mai jos....
... mai jos.
Nu mă pot ridica,
Nu mă lasă,
Tot
Vreau să-ți simt prezența,
Dar nu ești,
Și un dor mă frământă
Adânc....
Inima mi-ai otrăvit,
Când în ochi m-ai privit,
În acea noapte de mai,
Când la răsărit,
Ai pierit.
Am ajuns la
Cine sunteți voi străini
Și cine va șoptit numele meu?
Cu ce dorință la mine veniți,
Suflete străine?
Aparțin unei lumi străine
Din care nu fac parte
A mea lume e departe,
Pe o pagină de
Privesc pe fereastră.
Afară plouă neîncetat,
Stropii grei izbesc violent geamul pătat
Cu lacrimi și amintiri șterse...
Afară plouă neîncetat,
Iar eu tot am așteptat,
Afară plouă
Din văzduh, în depărtare,
Se stinge sufletul divinei Floare;
Dincolo de mări și oceane,
O regăsesc în speranțe vane.
N-am să uit niciodată
Gândurile ei pline de jale,
Ochii-i înecați în
De unde vii, pasăre măiastră?
Din ceruri înalte
Ai coborât
Și ți-ai nimicit aripile….
Glasul tău,
Ochii și parfumul tău,
Mă induce într-o visare cumplită,
Dar ignoranța ta mă
Mă aflu în fața Lui,
Mă privește cu un aer de zeu,
O fi zeul meu? Nu.
E stăpânul meu….
Mă privește precum un leu
La vânătoare, înfometat…
… mă dorește,
Mă vrea! Mă are!
Îmi spune să mă
Pe patul morții
Suferă în tăcere ;
Se aude glasu-i răgușit
Cerșind apă…
Privesc asupra lui ;
Gându-i departe
De chin și de durere
Dincolo de univers….
Răsuflă tot mai greu,
Lovit de
Mi-ai promis ca nu mă vei face
Să plâng vreodată,
Dar privește cum ochii mei varsă
Lacrima sărată…
Ai spus că viața n-are rost
Dacă nu sunt lângă tine,
Dar eu mor de dorul tău,
Nu tu după
AP