Andreea Popovici
Verificat@andreea-popovici
„I don't do guilt!”
Pe textul:
„Totul despre nimic..." de Balc Oana Nicoleta
citeste cateva poezii ale mele; putine sunt scurte, daca observi. eu am prea multe de spus uneori.... :(
te salut! :*
Pe textul:
„Overdose" de Ligia Pârvulescu
Pe textul:
„eu" de Silviu Tudor-Saladjiar
Pe textul:
„Overdose" de Ligia Pârvulescu
Pe textul:
„toamna e vremea să tăcem" de ioan albu
Recomandatcu stima, Andreea
Pe textul:
„Foaie verde Maricică" de ioan lila
Felicitarile mele, Andreea
Pe textul:
„Cele 10 porunci" de Dan Norea
Motto-ul meu \"Acta Non Verba!\" in romana inseamna \"Fapte nu vorbe!\" dar pentu mine conteaza vorbele, cuvant cu cuvant. Ce te-a indemnat sa gandesti asa?
Sunt totusi foarte curioasa de raspunul tau, care va fi? Vei lua cuvintele mele drept \"jigniri\" - nu am intentia aceasta, sau ai de gand sa accepti criticile, comentariile, vorbele cum ai vrea tu sa le spui.
Cu respect.
Pe textul:
„Totul despre nimic..." de Balc Oana Nicoleta
Pe textul:
„[răpuse de singurătate...]" de Mihai C. Petrian
De îmbunătățitsper numai ca pe viitor sa nu ma paraseasca \"muza\". numai bine
Pe textul:
„Nostalgii" de Andreea Popovici
De îmbunătățittimp de sase luni nu am mai avut inspiratia de a scrie o poezie.... probabil pentru ca e scriu poeziile mele din suferinta si tristete. recent am avut un moment de reverie si am scris doua poezii. citeste-mi poezia <> te rog. poate imi dai un comment. sunt curioasa de parerea ta.
cu drag, Andreea
Pe textul:
„Ultima noapte" de victor
De îmbunătățitPe textul:
„Ce liniște..." de Vavila Popovici
Am impresia ca e cam prea dramatica Nora aceasta:P
Pe textul:
„Doar Nora" de Adela Setti
Pe textul:
„Exotism" de Sofronie Lucian - Mihai
De îmbunătățitPe textul:
„Cafeaua de la ora șapte și jumătate" de Andreea Popovici
Andreea
Pe textul:
„Give piss and me a chance" de Mâncu Gabriela
RecomandatAndreea :*
Pe textul:
„Ultima noapte" de victor
De îmbunătățitnumai bine, Andreea
Pe textul:
„sentimentul uitat" de necunoscut
De îmbunătățitSi totusi, de aceea exista \"commenturi\", ca scrierile tale sa fie comentate, asa cum am comentat eseul tau. Am citit de doua ori eseul tau ca sa il comentez.
Stiu ca prietenia noastra de 10 ani a luat sfarsit, dar asta nu e motiv pentru critici copilaresti cum ai spus tu \"dar se vede ca nu prea citesti romane\", totusi se poate colabora \"profesional\" sa zic asa. De citit citesc, dar in orice caz ceva diferit. Daca esti curioasa, dar nu cred ca ai fi, iti recomand, asa de curiozitate, un Milan Kudera.
Mai nou imi petrec veacu scriind propriul meu roman, dupa care ma apuc de urmatorul... va fi o surpriza pentru toata lumea, de aceea tin totul pentru mine.
Dar am si eu o intrebare, daca nu te superi, de ce ai sters restul poeziilor? Doar pentru ca erau la atelier?
Sper ca nu te-am stresat prea tare, iti urez succes in continuare in ceea ce faci. Si sper ca intr-o zi poate vei vrea sa colaborezi intr-un proiect, care se va pune in miscare in viitorul apropiat. Numai bine iti doresc.
Pe textul:
„Totul despre nimic..." de Balc Oana Nicoleta
Intr-adevar, exista un Paradis, dar numai daca chiar crezi in el, ori ca ii pe pamant, ori dupa ce ne stingem.
Viata cuprinde moment frumoase dar si rele si nu poti spune ca viata este cruda doar pentru ca nu iti ofera decat nimicuri. Gandestete ca acele “nimicuri” pentru unii inseamna toata viata….
Nimic nu este perfect, dar stii ce suntem noi? NOI suntem niste nimicuri! Noi suntem nimicurile care completeaza viata, noi suntem cei ce o distrug si tot noi suntem cei ce facem sa fie bine in final… sau nu. Poti spune ca o atingere pe buze nu a insemnat nimic? Cu toate ca este un nimic totusi inseamna ceva, indifferent de moment!
Speranta este cea care te omoara, pe dinauntru, iti macina sufletul in milioane de bucatele. Spune-mi, mint spunand aceste cuvinte? Dragostea este pura, dar numai daca o gasesti, caci nu poti iubi un om a carui inima tanjeste dupa gura alteia. Cu totii suntem perfecti in inima noastra, dar nu si a altora. Cu totii suntem niste nimicuri pentru altii, dar nu si pentru noi insine.
<> Aceste cuvinte am vrut sa le scriu in cartea care intentionam sa o termin…. N-a fost sa fie. Dar iti spun ti-e lucrul acesta.
Ce ai vrut sa spui cu: “Ce-i viața? O durere continuă a unui suflet care plânge încontinuu fiindcă nu-i rezervă viitorul nimic bun, doar mult, mult, mult rău.” ? Consideri ca viata este de vina ca nu iti bate la usa cu ceva mai bun inafara de o speranta? Toata lumea cere de la viata, dar foarte multi nu fac nimic sa obtina ceea ce isi doresc. Multi lupta pentru ceea ce ii este mai drag, indiferent daca lupta un an sau o viata intreaga. Altii stau in genunchi si se roaga la Dumnezeu ore in sir ca la mila saracului, altii nici atat. Si totusi cine castiga in viata? Cel ce lupta si nu cere imprumut, cel ce cere fara sa faca nimic sau cel ce nu face nimic? Iti spun ca cel ce lupta va obtine in viata.
Iti spun ca Dumnezeu a creat lumea si a lasat-o sa putrezeasca. Acum cateva zile s-a stins din viata iubitul celei ce o uram din suflet. O fi vina mea sau a Bunului Domn care a lasat ca trei suflete sa fie strivite de pereti de fier? E ciudat sentimentul, odata inima ta arde de ura, iar mai tarziu plange de mila. Inima mea plange de mila suferintei ei, dar totusi o urasc…. Presupun ca tot viata este de vina? Tot viata este de vina ca iubitul persoanei pe care o urasc din toata inima mea a pierit, si totodata cu el, inima I s-a sfasiat? Fiecare om si-o face cu mana lui. Noi suntem nimicuri si la propriu si la figurat. Noi nu suntem 70% apa, ci 90% nimic. Sper ca ai inteles ce am vrut sa spun in legatura cu acest comentariu.
Bafta in continuare, Andreea.
Pe textul:
„Totul despre nimic..." de Balc Oana Nicoleta
