„Am fost creștin cu inimă păgână
Pe când păcatul îmi creștea din mână
Pe stânga o mototoleam la piept
Și cruce îmi făceam cu brațul drept
Am fost creștin cu inimă amară
Și, de ar fi să măînchin
Am două mâini
Cu care te voi cuprinde,
Am două picioare
Cu care am să străbat drum lung
Ca să ajung la tine,
Am doi ochi,
Cu care am să veghez
Asupra ta,
Am două buze,
Ce te-ar săruta,
Am
N-am crezut niciodată
Că îți voi duce dorul
Atât de mult;
Vreau să cuprind trupul tău
Cu brațele mele slabe
Și să-mi lipesc urechea
Pe pieptul tău….
Faptul că ești departe
Mă frământă
Suntem pedepsiți?
De ce trebuie să suferim
Și să plângem unul după altul
Căci nun e putem simți...?
Oh, suflet chinuit,
De ce ești atât de departe?
Dacă a-i ști numai,
Cât de mult ține inima
Vreau ca totul să ia sfârșit
Vreau sa uit de toate,
Vreau să știu cu ce am greșit
Să merg mai departe.
Spune-mi că mă mai iubești,
Spune-mi ce te doare
De ce vrei să ne amăgești,
Sau chiar
Toate lucrurile,
Bune sau rele,
Ni se întâmplă cu un motiv
De multe ori motivul
Rămâne necunoscut,
Alteori nu contează....
Mă întreb dacă există oare,
Fericire fără riscuri,
Fără
Inima mea tânjește după tine
Dar tu? Unde ești?
M-ai abandonat,
Pustiu este fără tine…
Îmi doresc din tot sufletul
Ca tu să te întorci la mine,
Dar inima ta nu poate,
Nu este în stare
Să se
De ce sufăr și suspin,
Ce de mă înnec în lacrimi
Și mă ascund în întuneric
In cauza ta?
Mai ți minte când priveam
Spre albastrul infinit,
Și-n ureche îți șopteam
Cât de mult eu te
Spune…
…simplul adevăr
Explică…
…ce s-a întâmplat
Dovedește…
…onoarea și respectul tău
Plângi…
… dacă te doare
Ascultă…
…șoapta vântului
Fugi…
… dacă nu mai suporți
Odihnește-te…
…dacă
Dacặ eu aș fi diavol,
Tu ai fin înger
Daca eu aș fi foc
Tu ai fi apặ
Dacặ eu aș fi secetặ,
Tu ai fi înec
Dacặ eu aș fi hârtie,
Tu ai fi pix
Dacặ eu aș fi
Nu știu ce să mai fac
Nu mai am cuvinte,
După câte s-a întâmplat,
Parcă îmi ies din fire…
Simt că fugi de mine,
Am greșit cu ceva,
Sau în a at minte,
Mai e cineva?
Mă simt abandonată
De
Te-aș zdrobi cu o linguriță
și te-aș frământa,
te-as găti de n-ai fi otrăvită,
și te-as mânca.
Ți-aș scoate inima din pântec
și aș înfige ace în ea,
aș arunca-o în făcari diforme
dacă aș
Ce a fost și ce a ajuns… Ea a fost cândva Fericită, a fost Lumină, a fost ruptă din Rai, dar acum? Ce s-a întâmplat?
A ajuns să fie un Înger înfășurat într-o pânză cenușie, aripile-i sunt arse și
Ce frig este aici. Tremur, singură într-o cameră întunecată.
Când mă aflu în brațele tale simt cum iau foc, într-o fracțiune de secundă, mă aprind... apoi mă sting ... și e cald.
În capul meu se
Mi-ai promis ca nu mă vei face
Să plâng vreodată,
Dar privește cum ochii mei varsă
Lacrima sărată…
Ai spus că viața n-are rost
Dacă nu sunt lângă tine,
Dar eu mor de dorul tău,
Nu tu după
Stau și mă gândesc la proverbul “Nu lăsa pasărea din mână pentru ce-a de pe gard”. Eu, într-un fel sau altul, am făcut acest lucru și nu pot să zic că m-a dezavantajat cu ceva: de regretat nu am
E ciudat cum deodată, fără motiv, simți nevoia de a plânge, simți de parcă ochii tăi sunt gata să reverse în orice moment un izvor de lacrimi, dar, totuși, unde sunt acele lacrimi? Și de ce simt
Cu ce suntem noi de vină că singurătatea ne e blestem?
De ce inima alege prima,
De ce trebuia să gemi?
De ce e amintirea o durere ce o port mereu,
Amintindu-mi geamătul tău tandru,
Când te
Sunt tristă,
Dar nu știu de ce.
Îmi lipsește ceva,
Dar nu știu ce.
Aș vrea să fiu fericită
Dar nu știu cum.
Aș vrea să te sărut odată.
Dar nu știu când….
Aș vrea să te cunosc,
Pentru că nu
Mi-amdat seama,
Că te iubesc foarte mult
Și nu pot trăi fără tine;
Tu ești aerul pe care-l respir,
Apa pe care o beau zilnic,
Drogul de care am nevoie….
Nu știu dacă pot trăi,
Un minut al
Din eterna împărăție,
Pe tărâmul blestemat,
Într-o mlaștină murdară,
Un înger e picat…
Negăsit de nimeni,
Singur zace în tăcere,
A lui ochi triști
Privesc în zare,
Melancolic….
Trist,
AP