Ai promis...

Andreea, tu esti o prezenta destul de insolita, te urmaresc de o vreme, marturisesc, de cand am citit un text mai vechi de-al tau \"dorinta imposibila\" cred ca ii zicea si mi-am pus un link la pagina ta, in speranta unui progres... Din pacate progresul intarzie sa apara, si ma gandesc ca altcineva ar putea fi mai vinovat de asta decat tu insati, de vreme ce tu tot scrii pe aici iar textele iti sunt \"aruncate\" in Atelier fara ca vreunul dintre boierii agonici (care intretimp au ajuns personalitati si nu mai discuta cu altii cand nu e neaparat necesar cf. regulamentului) sa-ti spuna si tie, acolo, un sfat, o vorba buna, mai ales cand se vede ca pe undeva, exista o dorinta de exprimare laudabila. Asa ca mi-am luat eu inima in dinti sa-ti scriu cateva vorbe:
1/ Incearca sa renunti la exprimarile \"facile\", ca si cum i-ai vorbi direct iubitului (iubitei) tale, limbajul poetic are menirea de a face cititorul sa vibreze, acesta fiindu-ti tie un necunoscut ca persoana fizica, si nu iubitul (iubita) tau (ta) care tocmai te-a parasit. El (ea) daca tinea la tine nu te parasea si cu asta punct, probabil ca oricum treaba era inevitabila, asculta-ma pe mine ca-s batran si trecut prin multe :-)
2/ Incearca sa scrii fie cu rima, fie fara rima (asta pentru inceput), nu amesteca stilurile. Eu oricum iti recomand sa incerci cateva texte cu vers alb, in care atentia ta sa se poata concentra pe mesajul poetic si nu pe rima.
In rest, iti doresc succes si nu lasa nefericirea sa te cuprinda! Viata e frumoasa...
Andu.