Poezie
Inima framantata
2 min lectură·
Mediu
Mi-amdat seama,
Că te iubesc foarte mult
Și nu pot trăi fără tine;
Tu ești aerul pe care-l respir,
Apa pe care o beau zilnic,
Drogul de care am nevoie….
Nu știu dacă pot trăi,
Un minut al tine,
A nu mă gândi,
Deoarece te iubesc atât de mult,
Încât aș putea
Munții să-I mut….
Te-am pierdut și regret
Și știu că nu are rost
Deoarece inima ta e rece,
Și la mine nu se gândește….
Nu înțeleg de ce,
Sufăr atât de mult,
Anapoda…
Din cauza te,
Pentru inima ta….
De ce-mi faci una ca asta?
Ce ți-am făcut?
De ce te porți așa?
Am greșit cu ceva?
Știu bine că la mine nu ți,
Și-am să-ncerc a-I desluși,inimii mele,
Că nici eu nu țin la tine,
Dar mint….
Plâng mult de dorul tău,
Vreau din nou să fi al meu,
Dar, de fapt, n-ai fost niciodată,
Sunt o inimă frământată….
Vreau din nou sărutul tău,
Să-l simt pe năsucul meu,
Că nu l-am simțit de mult,
Și-I duc dorul foarte mult….
Te-am iubit
Și te iubesc…
Poate că nu eu vorbesc,
Cuvintele sunt din suflet spuse
Pentru tine….
Nu pot dormi din cauza ta,
Visele-mi le-ai devastat,
Și acum îmi doresc doar
Dă dau timpul înapoi,
Să repar ce am greșit…
Că pe tine, te-am găsit….
Vreau să înțelegi,
Că viața fără tine,
E precum copilul fără mamă
Și vreau să ști
Că mereu te voi iubi….
Te rog, nu vreau să înțelegi greșit,
Dar de mult inima mi-ai cucerit,
Când în ochi ne-am privit,
În acea noapte de mai,
Când în a doua zi,
M-ai dezamăgit.
Îți amintești?
Nu înțelegi?!
Pentru tine am suferit,
Și aș suprima totul,
Pentru tine!
De ce dai totul la o parte?
De ce?
002.132
0