Divină Floare

Din văzduh, în depărtare, Se stinge sufletul divinei Floare; Dincolo de mări și oceane, O regăsesc în speranțe vane. N-am să uit niciodată Gândurile ei pline de jale, Ochii-i înecați în ocean Și murmurul suav, când ațipește…. Privesc dincolo de munți, De nori, de lună și stele, Dincolo de soare, Unde o regăsesc. Căldura ochiilor ei Mă induce în suferință; Vocea ei plină de tristețe, Strigând numele meu.... Am să mă urc Pe ce-a mai înaltă aripă A unei stânci unde, Am să-mi dau drumul în mare, Căutând-o prin lacrimi de jale, Pe divina Floare...