am ajuns la concluzia că textele tale trebuie să fie ori blocuri masive de cuvinte și stări, care să aglomereze creierul cititorului și să-l bântuie măcar o parte din ele pt. o vreme, ori microorganisme ca ăsta, f. eficiente dacă se-nmulțesc și își păstrează proprietățile. calea de mijloc nu te prinde.
in extremis :)
mulțumesc pentru concluzia de ansamblu. (apropos, e minunat Beguin, si foarte inspirator tocmai prin corelatiile pe care le provoaca cititorului, keep the good work!)
Adela, cu drag
... puterea de sugestie cât și regăsirea cu tine în această imagine mi-au plăcut. nu mă arunc la vorbe mari. eu am descărcat imaginea pentru mine. deci am spus totul. comentariile elaborate le las specialiștilor:)!
Profunzimea stărilor trăite vorbește fără gură,mi-am imaginat la lăsarea serii un drum pustiu mărginit de tufe înverzite în care îți iese în cale un om cu ochi rotitori ca o turelă de tanc, de la 5 metri îți cere o țigară, mai e timp să fugi, să strigi, să culegi o piatră ca să te aperi...
minimalismul lasă drum liber imaginației cititorului :) fapt demonstrat de lectura ta extrem de interesantă (nu voi dezvălui sensul inițial, nici punctul de pornire, credeam că sunt destul de clare, dar mă bucur că nu-s)
Adela