Instantanee

Textul tau imi aduce aminte de orasele si satele uitate de lume din proza scurta a lui Garcia Marquez, si de \"Ciuma\" lui Camus. Regasesc aceeasi decadere fizica a orasului, interesectata cu una phisica si spirituala, morala, ce mai o decadere totala.

\"mirosul de sapun de franghie\" ma duce cu gandul la spanzuratoare. de la inceput lasi sa se intrevada asteptarea plicitsita a morti.

Si totusi poate o sa ploua. Asta imi aduce aminte de alt text povestit din perspectiva unei moarte ce priveste pe geam dintr-o casa. fecioarele virgine erau sacrificate si sagele lor era baut de sateni pentru a chema ploaia. Insa cel care oficia intreg ritualul era \"un chip neașteptat de curat\". ca apoi moarta sa fie aruncata intr-o casa si sa ia locul precedentei la geam.

nu pot sa zic ca e un text puternic, dar luand in considerare unde m-a trimis cu gandul e un text adanc, mohorat chiar, bolnavicios.

am încercat aici o depersonalizare a discursului, o situare în afara eu-lui poetic (de care am cam obosit) - rezultatul trebuia să fie deschiderea semnificativă către interferență, universalii... din cele spuse de tine conchid că mi-a reușit cât de cât. îți mulțumesc.
Adela

nu stiu care a fost intentia poeziei, eu am scris ce am prins din ea :D
cat de o incercare a eului de a se depersonaliza pentru a crea ceva nou, eu cred ca este o alta forma a lui (adica a eu-lui) :)

o altă formă a eu-lui, contaminată. who knows.