Kent

Ultimele două versuri mi-ai atras atenția. Dacă e ceea ce m-am gândit ca un bărbat iremediabil, atunci am greșit.

Adela, îmi place să văd constanța cu care revine în poeziile tale anatomia noastră cotidiană (mai aveai dincolo niște tălpi bătând step)...

Am remarcat legătura protejată, nu ascunsă, între nerv, inelar și logodnă clandestină, o logodnă a cărei clandetinitate este redată de locul inelarului – în cizmă!

Cromatismul e și el nelipsit, deși, pentru mine, chiar dacă se temină în negru, viața începe totuși în roz-bombon:), dar, mă rog, la tine e mai complicat din cauza lui „între”, tu oferind o alternanță benignă de durată între cele două poluri, perfect valabilă pentru each and everyone of us.

Cu drag și mult nerv,
Constantin

P.S. Niciodată cineva „nu a fumat după” fiind cu mine și e peste puterile mele să înțeleg așa ceva, dar, na!, la cât romantism și naivitate de belle époque am eu în mine (vezi Eu sunt de pe vremea războaielor cu proști)...

dar țigara de după e o instituție creată pe copilării expirate. Ca și advertising-ul, creat pe spinarea naturii. Ca și high life, pentru care oamenii își vând sufletele.
Lumea în care trăim e un pasaj mizer și strălucitor între turnul babel și U.E. - adică între prima neînțelegere dintre oamenii de atunci și falsa înțelegere dintre oamenii de acum. Prin acest pasaj, fiecare trece cum poate. Singur, cu nervii asediați și întinși. Sau încercând să se salveze printr-un apel la copilăria pe care a uitat-o. O să dezvolt asta, odată.
Pentru moment, dacă te gândeai la seducție, nu te lăsa păcălit de țigară.

Mulțumesc pentru lectură și comentariul pertinent.
Cât despre țigara de după... hm, vezi ce i-am scris lui Viorel, mai sus. Între noi fie vorba, tare mă tem că o să facă multe victime.
Adela

Mie acest text îmi pare a fi o introspecție în mijlocul unui furnicar de oameni și obiecte, introspecție susținută de concentrare.
Odată cu sfârșitul autoanalizei și cu reintegrarea în acel furnicar apar și dezamăgirile.
Se poate să mă înșel. Îmi cer scuze dacă n-am fost destul de explicit!
Un text plăcut.

Îți mulțumesc pentru interpretarea pe care ai adus-o acestui text. Da, poate fi considerat [și] introspecție.
Te mai aștept.
Adela