Back and Fwd
2065 mâinile ca o hartă creponată pe față, fină pe verso. râuri care au curs deasupra și s-au uscat lăsând în urmă albii ramificate. între degetele încă frumoase urma unei țigări cu filtru 3/4, tutun
(luată cu japca)
Gardul acela proaspăt dat cu var, din scânduri lungi, cum se făceau odată. Cu bancă la poartă, pentru duminici. Și casa cu streșini rupte. Chiriașul care făcea la fereastră. Ploaia galbenă care nu
(sunt texte, Inny)
Și dacă nimic nu s-a petrecut așa cum mi-ai spus? Dacă de fapt tu ești cel ce mă scrie? Zi de zi, hotărându-mi durerile moartea evadarea. Când scriitorul și personajul sunt una, personajul are
Semințele
îmi amintesc un hambar cu grinzile putrede și negre de la un foc mai vechi decât noi. ședeam acolo în fân până când soarele rătăcind printre mărăcini pe dealul vrăjit se strecura în nenumărate
Last/Shortcut
Va trebui să te grăbești dacă vrei să salvăm memoria amândurora înainte să devină transparente toate lucrurile, iar în dosul lor să nu se mai vadă decât Nimicul. Cum este? Ai putea să îmi spui, ești
(Râvneai o Tyskie)
Să continuăm, vrei? Uite stau aici cu o cafea în dreapta și scrumiera în stânga, draperiile trase și vara încuiată afară cu tot cu zgomote și îți aștept vocea în fața tastaturii. Vocea sau
(În casele lor pianinele tăceau)
Am să-ți vorbesc despre oamenii pe care ai ales să nu îi mai vezi. Chiar dacă poți. Chiar dacă nu îți interzice nimeni și știi exact unde să îi cauți, și mai știi că s-ar bucura să te vadă. Familia
(Plopi, stâlpi și pusta indecent lipită de cer)
Tot drumul ai stat cu fața lipită de parbriz. Lumea era un album de proporții uriașe plin cu poze nefăcute. Leica rămăsese acasă. Dragu oprea doar în stații de alimentare, unde trebuia să plătești ca
(Printre umbre te plimbi neîncetat. Unele încă mai respiră.)
Printre umbre te plimbi neîncetat. Unele încă mai respiră. Altele au amuțit de tot. Despre acelea în altă fereastră, când se luminează de ziuă și le vezi cum așteaptă să spui ceva, mișcă perdeaua,
(Am să-ți vorbesc despre oamenii pe care nu îi placi)
Am să-ți vorbesc despre oamenii pe care nu îi placi din varii motive, dar de care nu poți scăpa. Oamenii care se atașează de tine și te caută mereu. Cine știe de ce. Poate pentru că obișnuiești să
(Când te-ai trezit pentru două zile, ai cerut să ți se aducă albumele)
Când te-ai trezit pentru două zile, ai cerut să ți se aducă albumele. Credeai că te poți recupera pe bucățele, din toate pozele acelea cu margini franjurate de prea multe ruperi și relipiri. Pagină
(La finele anului de grație erai stors de vis ca o rufă)
La finele anului de grație erai stors de vis ca o rufă. Ai ieșit din curte trăgând după tine ca pe niște conserve priviri de toate felurile și greutățile. Duioasă și ușoară, privirea Anei. Mândră
Sofa Effect
mi-am spus că nu am nimic de pierdut dacă sar și am sărit evident coarda foarte lungă și foarte elastică de la un punct perspectiva s-a întors și firește aveam de pierdut totul și nimic de schimbat
A doua scrisoare
prima scrisoare Copile, pe aici lumea cosăște iarba și coliba ta din pom îi tăt acolo în grădină, neumblată de și-o făcut păsările cuiburi în ea. Drumu îi tare rău, că l-o strâcat cu tractoarele și
(Asta se întâmpla în fiecare noapte din cele 365 ale anului.)
Asta se întâmpla în fiecare noapte din cele 365 ale anului. Răzuiai peretele de puzzle, împătureai totul frumos, să nu se șifoneze (de teamă că altfel ai fi făcut riduri dintr-o dată; între chipul
Păpușile
Noi nu aveam păpuși. Pe cea dintâi am aruncat-o la coș după prima noapte. Mă înțepa în coaste. Aveam în schimb un șarpe, niște jocuri inventate și un ursuleț pentru care luptam. Casa era
(Nu mi te mai spui. Trebuie să te provoc. Așa cum se provoacă o exaltare.)
Nu mi te mai spui. Trebuie să te provoc. Așa cum se provoacă o exaltare. Îmi trebuie stimuli. La capătul lor sper să îți dau cumva de urmă. Îmi imaginez că poate ai plecat pentru că nu mai merit
(Seara aceea - rememorată de fiecare dată cu încrâncenare)
Seara aceea - rememorată de fiecare dată cu încrâncenare. Întorc fiecare detaliu pe față, pe dos, ca și când aș croșeta din ochiuri mari timpul. Caroseria șifonată. Trunchiul cu o bucată de coajă
(Aseară taximetristul asculta Evangheliile)
Aseară taximetristul asculta Evangheliile. Memoria mea rumega pască. Lumea părea colorată frumos de un copil cu harul privirii și toate lucrurile abureau acrișoare. Număram în gând câte ore mai ai
(Îți iei înapoi promisiunile, de parcă nu ar mai conta)
Îți iei înapoi promisiunile, de parcă nu ar mai conta. Nu îmi spui tot. Nu așa cum s-a petrecut. Nici în ordinea în care s-a petrecut, nici în ordinea în care ți-ai amintit. Lucrurile tale sunt
(Din oameni extrăgeai doar umbrele. Din cer, doar norii)
Ca o reacție la fotografiile lui Toto, în ale tale lipseau cu desăvârșire grupurile. Din oameni extrăgeai doar umbrele. Din cer, doar norii. Îți spuneai că poți vedea orice dorești în umbre și nori.
(Le plăcea să pozeze. Aniversări, nunți, botezuri, reuniuni de prieteni)
Le plăcea să pozeze. Aniversări, nunți, botezuri, reuniuni de prieteni, întâlniri de zece ani de la liceu și zece ani de la facultate, vacanțe prin țară și străinătate, vizite la rude, excursii cu
(Pe tatăl meu îl chema Niklas și era ursuz... Tatăl tău nu avea nume de sfânt dar se dorea unul)
Pe tatăl meu îl chema Niklas și era ursuz. Nu că asta ar fi contat prea mult. Atâta timp cât a trăit, nu am reușit să îl ignor nicio clipă. Mai ales dimineața când își citea ziarul. Mai ales seara
(Vocea ta seamănă cu vocea Călugărului*)
Vocea ta seamănă cu vocea Călugărului. Ceva din tine aflat încă departe de înțelegerea mea se înrudește cu omul acela foarte înalt și misterios, despre a cărui existență nimeni nu a știut nimic
