Jurnal
Aritmie
@antidotcom
1 min lectură·
Mediu
frunzele ca un pat de moarte
o fereastră spartă în drum
și umbra ta uitată în urmă cu pumnul strâns
aerul rar
o aritmie în vreascuri
cine va culege urma aceasta
omida
la cald
se va împletici în alt trup
iarna sosind ca un antidot
va opri toate ceasurile
nu doare nimic
încă
poate un semn făcut cu unghia în stern
va scrijeli într-un târziu și întunericul
și logica
poți pleca demult
___
copyright Adela Setti
039
0
fereastra e în drum... de ce în drum? e un GEAM spart în drum?
sau e o atmosferă inconsistentă de vis, cu ferestra asta suspendată în drum?
aș fi pus \"urma asta\", pentru oralitate
poemul e coagulat, pictural, sinestezic
reușiți tropii cu iarna înverșunată pe ceasuri, omida ce linge urme, aritmia vreascurilor
îmi pare că l-ai șlefuit la maxim
bravos