Federico Garcia-Lorca

Verde, cât de drag mi-ești, verde, Verde vânt. Și ramuri verzi. Barca peste valul mării și calul în munte, sus. Ea cu umbra-n cingătoare în

În fusta ei de chiparoase veni la fierărie luna. Copilul o privește lung, Copilul stă privind-o-ntruna. În aerul tremurător luna brațele își

Noapte cu patru luni si un singur copac, cu o singura umbra si o singura pasare. Caut în carnea mea urmele buzelor tale. Izvorul

Nici tu, nici eu nu vrem sa ne-ntîlnim. Tu... pentru ceea ce stii. Eu... fiindca-asa am vrut! Mergi pe aceasta carare. În palme port

Liniște de var și mirt. Nalbe-n ierburi mătăsoase. Sora micșunele coase pe o pânză galben pai. Zboară-n policandrul gri șapte păsări ale

Ciocurile de cocoși scurmă cătând aurora când din muntele-nnoptat coboară Soledad Montoya. Galbenă aramă, carnea-i miroase a cal și

Cantecul vrea sa fie lumina. In intuneric, cantecul are fire de fosfor si luna. Lumina nu stie ce vrea. In marginile ei de opal se-ntalneste cu

August. Potrivnice - amurguri de piersici și zahăr, soarele-n după-amiază ca un sâmbur de fructă. Porumbu-și păstrează întreg surâsu-i galben

Tacere, unde iti duci cristalul tau aburit de rasete si cuvinte, si suspinele pomului? Cum cureti, tacere, roua cantecului si sonorele pete pe

Și eu ce mi-o dusei la râu crezându-mi-o că este fată, dar ea, femeie măritată ! Era-n noaptea de Santiago și m-am dus din întâmplare. Pierea

Cu crengi însângerate, dureroase, e Pomul azi. Lăuză, Eva geme. Pe rana ei cristale-diademe se- ntrezăresc, iar pe fereastră oase. Și raza ce

N-am vrut să-ți spun nimic Am văzut în ochii tăi doi arbori nebuni, De adieri, de râs, de toamnă. Se legănau N-am vrut N-am vrut să-ți

Vremea are culoarea noptii. A unei nopti linistite. Peste lunile uriase, Eternitatea e fixata pe douasprezece. Vremea a adormit pentru

Luna ei de pergament sunând, Preciosa-apare pe o umedă potecă de leandri și cristale. Liniștea fără de stele tot fugind de tamburină moare unde

La mijlocul râpei cuțitele de Albacete, frumoase de sânge vrăjmaș, ca peștii lucesc. O lumină dură, de carte de joc, taie în verdele șters cai

Incepe plansul ghitarei. Se sparg cupele arborilor pline cu dimineata. Incepe plansul ghitarei. E inutil s-o faci sa taca. Plange

În turla Galbenă Dangănă clopotul cu vântul galben se-mprăștie dăngătele. Pumnalele-i sonore Rănesc depărtarile Vibrând Ca sânii

August Confruntări de piersică și zahăr, și soarele înlăuntru serii ca sâmburele-n fruct. Știuletele păstrează intact surâsul lui galben și

Eram. Am fost dar nu sunt. Eram... (O, beregata uimitoare a chiparosului si-a umbrei! Ungher de luna plina. Ungher de

Caracatiță pietrificată. Pui chingi cenușii pe pântecul munților și uimitoare movile defileelor. Caracatiță

Eu știu că liniștit profilul meu odată va sta în mușchiul unui nord întunecat. Oglindă castă-n care a încetat pe mai departe pulsul meu să

Ce sforțare! Ce sforțare, a calului de a fi câne! Ce sforțare, a cânelui de a fi rândunea! Ce sforțare, a rândunelei de a fi albină! Ce

În bezna grădinii șase țigănci îmbrăcate în alb dansează. În bezna grădinii, încoronate cu trandafiri de hârtie și pătrunjel. În

Copiii privesc un punct depărtat. Se sting lumânările. Fetele oarbe se roagă lunii și-n văzduh se înalță spirale de

Arbolé, arbolé seco y verdé. La niña del bello rostro está cogiendo aceituna. El viento, galán de torres, la prende por la cintura.

À Conchita Garcia Lorca La lune vint à la forge avec ses volants de nards. L’enfant, les yeux grands ouverts, la regarde la regarde. Dans la

Mi beso era una granada, profunda y abierta; tu boca era rosa de papel. El fondo un campo de nieve. Mis manos eran hierros para los

Tree, tree dry and green. The girl with the pretty face is out picking olives. The wind, playboy of towers, grabs her around the waist.

Green, how I want you green. Green wind. Green branches. The ship out on the sea and the horse on the mountain. With the shade around her waist

Y que yo me la llevé al río creyendo que era mozuela, pero tenía marido. Fue la noche de Santiago y casi por compromiso. Se apagaron los

La guitare fait pleurer les songes. Le sanglot des âmes perdues s\'échappe par sa bouche ronde. Et comme la tarentule, elle tisse une grande

Antonio Torres Heredia, hijo y nieto de Camborios, con una vara de mimbre va a Sevilla a ver los toros. Moreno de verde luna anda despacio y

Quand viendra la pleine lune j’irai à Santiago de Cuba, j’irai à Santiago, dans une calèche d’eau noire. J’irai à Santiago. Chanteront les toits

À Natalita Jimenez On m’a offert un coquillage. Il y chante une mer de mappemonde et l’eau emplit mon cœur avec ses petits poissons d’ombre

Cette lumière, ce feu qui dévore, ce paysage gris qui m’accompagne, cette douleur pour une seule image, cette angoisse de ciel, d’heure et de

La fille dorée se baignait dans l’eau et l’eau se dorait. Les algues, les branches l’ombrageaient dans l’ombre, et le rossignol pour la fille

Te voir nue, c’est se rappeler la Terre, la Terre lisse et vierge de chevaux, la Terre sans aucun jonc, forme pure, fermée à l’avenir : confins

Sein rouge du soleil et sein bleu de la lune. Torse moitié corail moitié argent obscur. (Federico Garcia Lorca, Chansons. Poésies 1921-1927)

Voces de muerte sonaron cerca del Guadalquivir. Voces antiguas que cercan voz de clavel varonil. Les clavó sobre las botas mordiscos de

Il n’est point d’orange en mer ni à Séville d’amour. Dis, contre le feu du jour, veux-tu m’offrir ton ombrelle ? J’aurai le visage vert -

À Gloria Giner et Fernando de los Rios Vert et je te veux vert. Vent vert. Vertes branches. Le bateau sur la mer, le cheval dans la

La pietra è una fronte dove i sogni gemono senz\'aver acqua curva né cipressi ghiacciati. La pietra è una spalla per portare il tempo con alberi

Des grelots d’argent tintent Au cou des bœufs. « Où t’en vas-tu, ma belle, Soleil et neige ? -Je vais aux marguerites De ce pré

J’ai peur de perdre la merveille de tes yeux de statue et cet accent que vient poser la nuit près de ma tempe la rose solitaire de ton

À Margarita Manso Que voit-on briller là-bas sur les balcons haut-perchés ? Ferme la porte, mon fils, j’entends onze heures sonner. Dans

J’ai fermé mon balcon car je ne veux pas entendre les pleurs, mais derrière les murs gris on n’entend rien d’autre que les pleurs. Il y a

Solo il tuo cuore appassionato e niente più. Il mio paradiso un campo senza usignolo né lire, con un lento corso d\'acqua e una piccola

Haute pinède ! Quatre colombes s’élèvent dans l’air. Quatre colombes sont revenues. À leur quatre ombres une blessure. Basse pinède

Rien que ton cœur brûlant, Rien d’autre. Mon paradis : un champ Sans rossignols Ni lyres, Un ruisseau discret, Une simple source. Pas de

No duerme nadie por el cielo. Nadie, nadie. No duerme nadie. Las criaturas de la luna huelen y rondan sus cabañas. Vendrán las iguanas vivas a

Quand je mourrai, enterrez-moi avec ma guitare sous le sable. Quand je mourrai, parmi les orangers et la bonne menthe. Quand je

Sólo tu corazón caliente, Y nada más. Mi paraíso, un campo Sin ruiseñor Ni liras, Con un río discreto Y una fuentecilla. Sin la

Federico García Lorca was born in Fuente Vaqueros, Granada on the 5th of June, 1898 and died the 19th of August, 1936. His life spanned the years

In the sky there is nobody asleep. Nobody, nobody. Nobody is asleep. The creatures of the moon sniff and prowl about their cabins. The living

Silence, où mènes-tu Ton cristal imprégné De rires, de paroles Et des sanglots de l\'arbre ? Comment effaces-tu La rosée des chansons Et les

Je prononce ton nom Au cœur des nuits obscures, Lorsque viennent les astres Boire l’eau de la lune Et que dorment les feuilles Des secrètes

Tu ne sauras jamais combien je t’aime, parce que tu dors en moi, que tu es endormi. Moi, je te cache en larmes et poursuivi par une voix dont

Nuit aux quatre lunes avec un seul arbre, une seule ombre, un seul oiseau. Je cherche sur mon corps la chaleur de tes lèvres. La source baise

Je veux pleurer ma peine et te le dire pour que tu m’aimes et pour que tu me pleures par un long crépuscule de rossignols où poignard et baisers

Cette guirlande ! presse-toi !je meurs ! Tresse-la vite ! chante ! gémis ! chante ! Je sens l’ombre qui vient troubler ma gorge et c’est Janvier

Sonnet of the Sweet Complaint Never let me lose the marvel of your statue-like eyes, or the accent the solitary rose of your breath

I want to sleep the sleep of the apples, I want to get far away from the busyness of the cemeteries. I want to sleep the sleep of that child who

À Lydia Cabrera et à sa petite Négresse Je la pris près de la rivière, Car je la croyais sans mari Tandis qu\'elle était adultère. Ce fut la

The weeping of the guitar begins. The goblets of dawn are smashed. The weeping of the guitar begins. Useless to silence it. Impossible to

The little boy was looking for his voice. (The king of the crickets had it.) In a drop of water the little boy was looking for his voice. I do

The Faithless Wife So I took her to the river believing she was a maiden, but she already had a husband. It was on St. James night and

Es verlangte die Rose nicht nach dem Morgenrot: an ihrem Zweig fast unsterblich, verlangte sie nach Metamorphose. Es verlangte die Rose weder

In the parched path I have seen the good lizard (one drop of crocodile) meditating. With his green frock-coat of an abbot of the devil,

À José Moreno Villa Silence de chaux et de myrte. Mauves dans les herbes fines Sur une toile jaune paille la nonne brode des

1919 À Emilio Prados (chasseur de nuages) La mer Sourit au loin. Dents d’écume Lèvres de ciel. « Que vends-tu, ô fille

A Conchita García Lorca La luna vino a la fragua con su polisón de nardos. El niño la mira mira. El niño la está mirando. En el aire