Adam
de Federico Garcia-Lorca(2011)
1 min lectură
Mediu
Cu crengi însângerate,
dureroase,
e Pomul azi. Lăuză, Eva geme.
Pe rana ei cristale-diademe
se- ntrezăresc, iar pe fereastră
oase.
Și raza ce de-acum o să se cheme
cu nume legendare, fabuloase,
tumultul vinelor deja uitase,
cu dor de măr. Adam, în astă
vreme,
visează, pe-a argilei fierbințeală,
un prunc ce galopează peste tină,
cu fălci zvâcnind pe fața-i
triumfală.
Dar alt Adam visează c-o sa vină
o lună împietrită, stearpă, goală,
să ardă pruncușorul de lumină.