Alin Mercasi

cerul era prăbușit în întuneric asemenea unei mame în salonul de urgențe dumnezeu stătea dedesubt și aprindea stelele cu bricheta una nu mai ardea, și-a îndesat-o în buzunar cică era defectă voia

azi mă constrâng în imperfecțiunile verbului din mine îmi așez coerent războaiele în fața unui semafor pe roșu etern și îmi smulg iubirile cu penseta din ochii mei cu ecran plat fără să îmi pese

pe Rodica am cunoscut-o la un concert paraziții era imperturbabilă și tunsă scurt ca gazonul unui teren de fotbal stătea mai mereu în spate nu îi plăcea să iasă prea mult în evidență plus că

îmi amintesc și acum ziua aia ciudată soarele se uita la mine de parcă voia să mă stoarcă de moarte încercam să îi zâmbesc dar nu puteam de fapt nici nu mă interesa pe pat încă se mai simțea

mă satisfac cu doze de fericire dezafiliate din uitarea ta până în măduva mațelor țesută cu drojdii și alte amintiri îmi dezleg venele de ceea ce avea să se numească mai târziu umbră să curgă prin

când m-am trezit dimineață unu făcea cu mâna la morți pe marginea drumului părea un tip de treabă până când o pasăre se opri lângă el și începu să-i vorbească despre oameni sentimente poezie și

uneori vreau să mă întorc spre laxativele primei iubiri să fiu intoxicat de tinerețe fără să mă oblige nimeni să fac ceea ce nu vreau să mă îmbăt doar cu bere sau femei frumoase fără să îmi pese

băiete te ascunzi în spatele umbrei care iese din tine ca visele noaptea sub pătură venin de sub unghii ori inimă feliată in grajduri și nopți îți amintești timpul acela când aerul de la

gaura din acel perete s-a lăsat legată cu umbra unui înger nealb mascată într-un insectar de oameni avea chiar și o fundiță frumoasă apoi s-a dezechilibrat și i-a căzut peste picioare

nebunule ești în lumea ta nimeni nu te ascultă doar gândurile se mai ridică și coboară din când în când dându-ți falsa impresie că sunt cu tine când de fapt ele sunt pe cont propriu legând

Rânjind către vise cu ochii în neguri, mângâindu-mi fața aspra spre soare priveam acele clipe ce mă țin legat de natala mea iubire trecătoare. Simțeam în mine cum se-ncheagă sforțările

Din ziua negrului de catifea am reciclat-o-n inimă pe ea; din negrul zilei spartă între pleoape am închegat poeme fracturate iar în delirul negrului bizar am atârnat frustrări de