Alin Mercasi

ați intuit bine, încă încerc să îmi caut o identitate de aceea si experimentele acestea, o identitate a mea nu a generației (deocamdată nu am găsit-o, e puțin mai greu decât aș fi crezut, nu mulți sunt acei care au propria voce) și sper că într-un final o voi găsi
despre „morții ce cad deasupra Kremlinului” da aveți dreptate puteau să cadă și în Dubai până la urmă (cu toate că nu cred că se va întâmpla prea curând), dar ideea este despre morți în nici un caz despre locul unde cad
și despre „fata cu buze criminale” din moment ce nu sunteți primul care îmi spune că strică, atunci da, aveți dreptate, voi căuta să schimb , mulțumesc de sugestie
iar „iubirea refuzată din motive profesionale” este un mic episod din biografia mea (ca și toate celelalte de altfel) , dar este puțin prea personal, poate voi posta și acel poem , încă nu știu, dar vă asigur că hărțuire nu e :)
oricum vă mulțumesc pentru lectură și sugestii
cu aceeași prietenie

obosiți

sunteți printre puținele din lirica feminină cărora le apreciez scrisul, îmi place mai ales modul direct , tranșant de a transmite emoțiile fără prea multe înflorituri poetice specifice poeziei de gen feminin , dacă aș putea să îi spun așa
aprecieri și sper să nu obosiși niciodată să visați

ți-am citit mai multe texte și am văzut potențial , chiar poți să scrii bine dacă te străduești, încercă să citești de câte ori e nevoie textul și să corectezi oriunde îți sună rău.
textul ăsta mi-a plăcut , pare că ai lucrat mai mult pe el ( sau poate o fi inspirația de moment , ce știu eu ) ,îmi sună bine și transmite ceva, ceva ce te face să nu îți pară rău că ai intrat pe linlk. de exemplu alte texte mai vechi de ale tale parcă ar vrea să spună și ele ceva, dar nu o fac cum trebuie iar imaginile îmi par prea forțate uneori
nu o lua în nume de rău , e doar un sfat , eu doar încerc să te ajut pentru că și eu am avut la început o mulțime de texte înscrise în atelier și nu știam de ce ,nu trecea nimeni pe acolo să îmi spună măcar unde am greșit și ce trebuie să îmbunătățesc la scrisul meu ca să fiu mai bun.
oricum mi-a făcut plăcere să trec pe aici și să citesc acest text , și ține minte (am citit și eu asta undeva) : nimeni nu se naște poet , tot ce trebuie să faci e să citești mult (chiar mai mult decât scrii), să fii perseverentă, să insiști asupra unui text până ce îți sună ție bine și ,bineînțeles, să ai talent dar de talent nu te poți plânge

mulțumesc de trecere și semn any , și da , chiar am cunoscut o „rodică anonimă” care din nefericire m-a inspirat aici

alexanda în primul rând vreau să îți mulțumesc pentru trecere, încurajări dar și pentru critică ( doar așa pot să văd unde am greșit și să încerc să nu o mai fac ) cât despre acele versuri ce spui tu s-ar putea să ai dreptate, o să mă mai gândesc la asta , deocamdată nu schimb nimic

ionuț mă bucur că ți-a plăcut textul și da ai dreptate nici mie nu îmi sună prea bine acum că am recitit, o să corectez

și nu în ultimul rând vreau să mulțumesc și editorului care mi-a recomandat textul

un poem superb , în sfârșit am găsit pe cineva care scrie clasic și o face foarte bine
salutări și un lung semn de apreciere

de fiecare data când vă citesc poemele evadez din starea mea și intru ca și ”pasager clandestin” în stăile dumneavoastră;
e mereu o plăcere să vă citesc
cu respect, alin

mă bucură comentariul tău și mulțumesc de lectură

un text bine construit plin de nostalgie , de regrete, de ” palmele pline de palme” , de ”rănile (care) nu purtau nume de oameni și oameni, erau doar bube
se pupau și treceau”, de imagini pompoase dar care nu introduc cititorul într-o padure deasă din care cu greu ar mai putea ieși, ci din contră creează exact imaginea tristă a îndepărtării iremediabile de copilărie ( cred că asta ați vrut să transmiteți, dacă nu am dreptate vă rog să mă corectați ) ;
un poem reușit după părerea mea
salutări domnule adrian
cu mult respect, alin

"Îți poți petrece minute, ore, zile, săptămâni, chiar și luni analizând o situație, încercând să pui toate piesele cap la cap, gândindu-te la ce ar fi putut să iasă, cum ar fi putut să iasă... sau poți să lași piesele pe podea și să mergi dracului mai departe." o spunea de asemeni un poet american.
Un poem puternic si spontan (nu stiu daca am dreptate) unde cuvintele curg de la sine fara prea multe imagini pompoase, care cresc atentia cititorului de cele mai multe ori, dar aici textul este exact cum ar trebui sa fie, cuarat, fluid si adevarat in acelasi timp.
Imi plac mai ales partile 3 si 4 in care mania devine usor usor frustre care duce la neputinta ca o "lupta cu morile de vant"
salutari si numai bine , cineva care va apreciaza scrisul

scuză\'mă , nu cred că tocmai eu sunt în măsură să vorbesc dar părerea mea este că:
1.
poemul suferă mult din cauza rimelor care sunt prea forțate și nereușite într\'un final (nu trebuie să te superi e doar o părere personală) , cred că poemul ar fi curs mai natural fără rimă în situația de față
2.
unele versuri cum ar fi \"Si crede-ma cititor, ascultator
Ca albastrul ala devenise din
cauza albului foarte incolor.
\" supără auzul prin repetarea obsesivă chiar a cuvintelor terminate în \"or\"