Poezie
jucării la durere
4 min lectură·
Mediu
jucărie 1
ceea ce simt eu pentru tine e o fereastră:
de o parte a ei dragostea. de cealaltă
durerea. nici măcar nu mai știu
de care parte
mă aflu. starea aceea
în care te iau cu mine
să ne uităm și să împărțim moartea & jucăriile
copilului nostru.
bonsai
ce putem face cu viața noastră
să tăiem să tăiem cît mai mult
îndepărtăm una cîte una acele amintiri
păstrăm doar ce
din punct de vedere estetic ne va face să părem
buni în ochii celorlalți un bonsai
c-o umbră deasă
uriașă
jucărie 2
aș putea să fiu cu oricare femeie din lume și tu
tot mă vei iubi. aș putea să mi-o pun cu toate
femeile din lume și tu
tot mă vei iubi.
ca o mamă.
căci tu și numai tu și numai în felul tău tu
ai puterea să mă privești și să înțelegi.
ca pe un bolnav de cancer fără răspuns
la chimioterapie mă privești.
cum sunt mai puțin și tot mai puțin apoi tot mai
mult de parcă m-aș înmulți cu tot sistemul solar deodată.
mă privești ca atunci cînd ultima mea dorință e sexul și
mi-ai face laba cu pleoaple.
cunilingus
de ceva timp caut combinația ideală
cît % alcool cîtă speranță cît dumnezeu
să lăsăm loc și pentru delir mi-am zis
în ziua de azi dacă nu-ți pierzi mințile ești condamnat
la moarte prin îmbătrînire timpurie
te trezești dintr-o dată de 68 de ani și nu-ți aduci aminte
de viața ta, nu-ți aduci aminte unde-ai dispărut
jumătate de secol, zilele s-au copiat una pe alta
fără nicio rușine ca un cîrd idiot
de mucoși care-au scris aceeași tîmpenie la bac
ești neputincios hîd și nici măcar înțelept
stai pe bancă în parc privind tinerele fete în rochii sexi
mintea ta nu e capabilă de transcendență în registrul afectivităților normale
ochii îți fug după fesele lor săltărețe în mintea ta se naște o poezie
prima după 50 de ani de blenoragie mentală
puțină nebunie îți repeți să fie nebunie să fie nebunie
decojești cu gesturi aproape tandre o portocală cu limba
între două felii mimezi cunilingus
jucărie 3
femeia strigă bani și nimic de mîncare.
eu job încă nu.
și mă năpădește o tristețe
că stau în mijlocul băii
pe o dală de gresie cît un teren de fotbal.
atunci îmi amintesc de copilărie frenetic
și cu mîna făcută moș crăciun
aduc toată fericirea din lume.
autoeviscerare
ce aș putea să spun unui om simplu despre mine
că nopțile mele sunt pisici negre ce-mi taie calea
eu nici măcar nu scuip în sîn nu fac trei pași înapoi
paharele pline sunt clepsidrele mele, țigările-aprinse
sunt stelele
dacă aș avea dragostea aș putea face regulile
aș face întrebările & atunci toți oamenii
ar avea răspunsurile, ar fi frumos dacă am putea
lipi timbre pe probleme & le-am trimite aiurea
ce-aș putea spune unui poet despre mine poate
că am prea mult sînge că sunt o hemoragie internă ultra
abundentă & pielea nu-i decît un bandaj prea firav, gîndurile garouri din fire de iarbă & dragostea, o autopedeapsă
ce-aș putea spune dacă mi-aș întîlni clona într-un bar
că obsesiile ajung în final adevăruri ce doboară
sunt eroziune, suntem eroziune adevăratul meu eu –
e propriul meu mesia, sălbatic & nemilos
ce-aș putea să spun despre mine într-o fîntînă părăsită
că durerea e fericirea mea & adevărata durere
cînd nu te mai doare nimic & toate promisiunile împlinite
s-au dovedit o mare minciună
chirurgie
un om sînt din carne udă
împrejurul sufletului
ca un chirurg bătrîn ascult rănile
înainte să cos
cu vorbe dezlipite de pe buzele muribunzilor
ca un frankenstein al cuvintelor
îmi învăț creatura să vorbească.
ea spune
măsoară-ți durerea cu zilele
iertarea cu nopțile.
fii fericit o singură dată, definitiv.
jucărie 4
și te iubesc mult ca pe-o salvare întîrziată
îmi privesc venele umflate în lumina jarului
de la țigară și arde
chipul meu captiv în interiorul unui balon
de cauciuc roșu pește fără ochi
umbra face statuete de umbră ca în fața Sfîntului Ștefan în Viena
nimeni nu dă un ban nimeni nu dă un minut
nici tu nici tu
scuipi cu scîrbă ca după o circumcizie
făcută cu gura
022.612
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Leonard Ancuta
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 697
- Citire
- 4 min
- Versuri
- 104
- Actualizat
Cum sa citezi
Leonard Ancuta. “jucării la durere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/leonard-ancuta/poezie/14052567/jucarii-la-durereComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AMde fiecare data când vă citesc poemele evadez din starea mea și intru ca și ”pasager clandestin” în stăile dumneavoastră;
e mereu o plăcere să vă citesc
cu respect, alin
e mereu o plăcere să vă citesc
cu respect, alin
0
îmi place cum este realizată joncțiunea între stări, indiferent de secvență, și indiferent de felul în care privești între cele două laturi:dragostea și durerea
"ceea ce simt eu pentru tine e o fereastră:
de o parte a ei dragostea. de cealaltă
durerea. nici măcar nu mai știu
de care parte
mă aflu. starea aceea
în care te iau cu mine
să ne uităm și să împărțim moartea & jucăriile
copilului nostru.
(...)
aș putea să fiu cu oricare femeie din lume și tu
tot mă vei iubi. aș putea să mi-o pun cu toate
femeile din lume și tu
tot mă vei iubi.
ca o mamă.
căci tu și numai tu și numai în felul tău tu
ai puterea să mă privești și să înțelegi.
ca pe un bolnav de cancer fără răspuns"
și iată un modul perfect aici care determină proporțiile componentelor din acest întreg
"un om sînt din carne udă
împrejurul sufletului
ca un chirurg bătrîn ascult rănile
înainte să cos
cu vorbe dezlipite de pe buzele muribunzilor
ca un frankenstein al cuvintelor
îmi învăț creatura să vorbească.
ea spune
măsoară-ți durerea cu zilele
iertarea cu nopțile.
fii fericit o singură dată, definitiv."
chiar și numai pentru acest "modul" de mai sus merită trecerea prin pagină.
mi se pare o densitate elaborată cu măsura esențelor durabile, fapt pentru care
mă bucur c-am trecut pe aici
luminez