Poezie
de ce am avea nevoie de kamasutra
cînd te iubesc și plouă
1 min lectură·
Mediu
![\"de](\"http://img.photobucket.com/albums/v85/Decemvir/kama.jpg\")
de ce am avea nevoie de kamasutra
cînd te iubesc și plouă
te cuibăresc în mine răscolitor de adînc
apoi ni se face liniște dispar începuturile
răspunsurile adorm învăluite în trupuri singuratice
nemișcate în procustienele paturi ale vieții
mirosind a eternitate
în catacombele iubirii din noi
de ce am avea nevoie de kamasutra
cînd te iubesc și plouă
fără reguli desfăcute în patimi de carne
nefiresc de frumos ne atinge întunericul
e liniștea singurei lumi care ne mai poartă în pîntec
singurul bărbat și singura femeie
a unei rase despre care se visează
dureros în sentința acestui destin
de ce am avea nevoie de kamasutra
cînd te iubesc și plouă
cu siguranță e mai bine așa cum devenim
timp neferecat în timp sau în cenușa
infiniturilor demiurgic spulberate pe atîtea altare
simboluri despre tînguirea
lumilor născute sub alți sori
în care iubirea este singura întoarcere
0175.854
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Virgil Titarenco
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Virgil Titarenco. “de ce am avea nevoie de kamasutra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/virgil-titarenco/poezie/112073/de-ce-am-avea-nevoie-de-kamasutraComentarii (17)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VTTego,
mulțumesc de cuvinte. mie îmi este greu să pronunț cuvîntul poezie. poate pentru că a fost o vreme cînd l-am pronunțat mult prea ușor. poezia ca și iubirea se răscumpără prin frămîntare.
mulțumesc de cuvinte. mie îmi este greu să pronunț cuvîntul poezie. poate pentru că a fost o vreme cînd l-am pronunțat mult prea ușor. poezia ca și iubirea se răscumpără prin frămîntare.
0
SCmi-au placut expresiile \"răspunsurile adorm învăluite în trupuri singuratice\", \"nefiresc de frumos ne atinge întunericul\";
si asta mi-a placut, numia ca eu as fi zis: \"fără reguli desfăcute în patimi...\" \"carnale\" (nu \"de carne\")
as fi preferat sa fie sugerat \"pantecul\" sau spus altfel, la fel \"cenusa\".
in ultima strofa imi par obositoare ultimele patru randuri.
in linii generale: lectura placuta.
si asta mi-a placut, numia ca eu as fi zis: \"fără reguli desfăcute în patimi...\" \"carnale\" (nu \"de carne\")
as fi preferat sa fie sugerat \"pantecul\" sau spus altfel, la fel \"cenusa\".
in ultima strofa imi par obositoare ultimele patru randuri.
in linii generale: lectura placuta.
0
DSm-a atras aici intai fotografia
Poezia este reusita, densa. Din prima strofa as fi renuntat la ultimele doua versuri care o incarca totusi prea mult Iar in ultima strofa \'demiurgic spulberate \' mi se pare... bombastic.
o poezie a caderii in noi
Poezia este reusita, densa. Din prima strofa as fi renuntat la ultimele doua versuri care o incarca totusi prea mult Iar in ultima strofa \'demiurgic spulberate \' mi se pare... bombastic.
o poezie a caderii in noi
0
LMDistincție acordată
O poezie bine structurată, cu repetiția primelor două versuri ale fiecarei strofe ca idee-satelit. Prima exprimă interiorizarea (și voi fura versul cinci pentru un text recent de-al meu); a doua contactul cu prezența unui anumit timp de întuneric, legatura facându-se prin \"liniște\"; iar a treia strofă dezvăluie dimensiunea anacronica a iubirii. Ideea forță a poemului sălășluiește în nenecesarul acelor \"reguli desfăcute în patimi de carne\", pentru că oricum exista iubire și \"plouă\".
Textul curge, se rostește aproape singur ca o cutie muzicală ce așteaptă doar sa-i fie deschis capacul. Remarc \"ni se face liniște dispar începuturile\", \"nefiresc de frumos ne atinge întunericul\" și \"timp neferecat în timp sau în cenușă\".
Pun o lumină în acel \"întuneric\".
cu bine,
Textul curge, se rostește aproape singur ca o cutie muzicală ce așteaptă doar sa-i fie deschis capacul. Remarc \"ni se face liniște dispar începuturile\", \"nefiresc de frumos ne atinge întunericul\" și \"timp neferecat în timp sau în cenușă\".
Pun o lumină în acel \"întuneric\".
cu bine,
0
SEDistincție acordată
un spatiu in penumbra in care cuvintele sunt degetele lungi ale unui intuneric inofensiv, protector, linistea unor fara de margini...
mi-a placut foarte mult si fotografia.
mi-a placut foarte mult si fotografia.
0
SEse pare ca m-am suprapus cu lucian in aprecierea mea, sper sa nu se considere un abuz:)
0
RRCand ploua peste arderile iubirii, poetul ocroteste iubita in cuibul launtric, ascuns \"rascolitor de adanc\" de tentatiile si ispitele vietii.
In linistea ca o mare adanca peste albia sufletului, dispar inceputurile din primordialul ontologic si ramane scopul si finalitatea destinului omului, cu ecouri care se sting in solitudine.
Intrebarile cu incizii in \"trupuri singuratice\" cer panaceul
raspunsurilor deschise.
Ceea ce suntem si ceea ce vrem sa fim creeaza entitati torturate \"in procustienele paturi ale vietii\".
Iubirea se refugiaza in catacombe, pentru a se putea feri de bombele influentelor nefaste ale lumii.
Cand patimile carnale vorbesc, singura regula se refera la libertatea erotismului.
Daca ratacim cu iluziile noastre in irealitatile
\"infiniturilor demiurgice\" care creeaza simulacre de \"lumi nascute sub alti sori\", atunci \"iubirea este singura intoarcere\".
In linistea ca o mare adanca peste albia sufletului, dispar inceputurile din primordialul ontologic si ramane scopul si finalitatea destinului omului, cu ecouri care se sting in solitudine.
Intrebarile cu incizii in \"trupuri singuratice\" cer panaceul
raspunsurilor deschise.
Ceea ce suntem si ceea ce vrem sa fim creeaza entitati torturate \"in procustienele paturi ale vietii\".
Iubirea se refugiaza in catacombe, pentru a se putea feri de bombele influentelor nefaste ale lumii.
Cand patimile carnale vorbesc, singura regula se refera la libertatea erotismului.
Daca ratacim cu iluziile noastre in irealitatile
\"infiniturilor demiurgice\" care creeaza simulacre de \"lumi nascute sub alti sori\", atunci \"iubirea este singura intoarcere\".
0
ELni se face liniște dispar începuturile
răspunsurile adorm învăluite în trupuri singuratice
nemișcate în procustienele paturi ale vieții
mirosind a eternitate
în catacombele iubirii din noi
Când faci din ploaia de cuvinte la fereastra poeziei un nor de sublim, splendoarea florii-suflet în glastra lumii este trecerea ta pe linga noi.
Am sentimentul ca daca mai asez un cuvint aici... incepe sa ploua.
Admiratia mea, Virigil. Stele nu pot da. Tu le poarta pe cele din mine.
Drag,
Ela
răspunsurile adorm învăluite în trupuri singuratice
nemișcate în procustienele paturi ale vieții
mirosind a eternitate
în catacombele iubirii din noi
Când faci din ploaia de cuvinte la fereastra poeziei un nor de sublim, splendoarea florii-suflet în glastra lumii este trecerea ta pe linga noi.
Am sentimentul ca daca mai asez un cuvint aici... incepe sa ploua.
Admiratia mea, Virigil. Stele nu pot da. Tu le poarta pe cele din mine.
Drag,
Ela
0
MPDe ce ai avea nevoie de stele
când poemele tale sunt stele prin ele
însele?
Azi, cel puțin până acum, am avut parte numai de clipe minunate pe site. Numai de ar dura mai mult!
0
LC\"A unei rase despre care se viseaza\" cred ca mi-a deschis noi perspective ideea ta. Fiecare rand e un continut in sine. Super . Succes in continuare!
0
IS\'e linistea singurei lumi care ne mai poarta in pantec\'
ma duce cu gandul la cele365 de lumi ale lui gnozei lui Vasilide si versurile tale manuindu-si cerurile , hachamoth , aletheia , logos , nous , intr-un eon al ploilor;
frumoase ape versuite aici , in poezia ta
pentru tine , demiurgule ,
eu :)
ma duce cu gandul la cele365 de lumi ale lui gnozei lui Vasilide si versurile tale manuindu-si cerurile , hachamoth , aletheia , logos , nous , intr-un eon al ploilor;
frumoase ape versuite aici , in poezia ta
pentru tine , demiurgule ,
eu :)
0
AM</i> (incercare de a inchide tagul)
Virgil, n-am mai trecut de mult prin pagina ta, mea culpa. Te regasesc tot asa de framantat de substanta cuvantului, ceea ce imi da bucurie. Poemul de fata insa nu m-a miscat. Are o nuanta fortata, pornind de la repetitie, care, daca nu este sustinuta de o forta deosebita (ceea ce nu este cazul) cade in derizoriu si mergand pana la avalansa de cuvinte hai sa le spun \"potrivite\" in sine dar tare \"nepotrivite\" impreuna. \"Rasa despre care se viseaza\" \"Sentinta acestui destin\" ca sa citez doar cateva dintre ele...
Am retinut insa dorinta si framantarea, chiar si ideea, de undeva din spatele acestei incercari stangace, ea respira un aer curat.
Pe curand si cu drag,
Bobadil.
Virgil, n-am mai trecut de mult prin pagina ta, mea culpa. Te regasesc tot asa de framantat de substanta cuvantului, ceea ce imi da bucurie. Poemul de fata insa nu m-a miscat. Are o nuanta fortata, pornind de la repetitie, care, daca nu este sustinuta de o forta deosebita (ceea ce nu este cazul) cade in derizoriu si mergand pana la avalansa de cuvinte hai sa le spun \"potrivite\" in sine dar tare \"nepotrivite\" impreuna. \"Rasa despre care se viseaza\" \"Sentinta acestui destin\" ca sa citez doar cateva dintre ele...
Am retinut insa dorinta si framantarea, chiar si ideea, de undeva din spatele acestei incercari stangace, ea respira un aer curat.
Pe curand si cu drag,
Bobadil.
0
LCtextul tau imi aminteste de o piesa a lui peter gabriel, \"blood of eden\" . ai , totusi, niste lucruri care suna ca-n perete...\"mirosind a eternitate\", \"cenusa infiniturilor nu-stiu-ce\".
0
VTSilvia, e interesant ce gusturi diferite avem, dar se mai întîmplă. Merci de trecere.
Dana, fotografia îmi aparține și e făcută într-o zi cu ploaie în livingul casei mele.
Rosinante, apreciez gestul tău și efortul analizei.
Dana, fotografia îmi aparține și e făcută într-o zi cu ploaie în livingul casei mele.
Rosinante, apreciez gestul tău și efortul analizei.
0
VTMae, nu văd unde e abuzul. Nu cred că ar trebui să ne temem să ne exprimăm gusturile. Mulțumesc.
Răzvane, Răzvane, măi tu ești îndrăgostit. De poezie, ziceam.
Ela, e harul tău să poți percepe...
Trandafiraș, mă măgulești... Lasă că vine acuș Bobadil cu dușul rece și mă trezește din visare...:)))
Răzvane, Răzvane, măi tu ești îndrăgostit. De poezie, ziceam.
Ela, e harul tău să poți percepe...
Trandafiraș, mă măgulești... Lasă că vine acuș Bobadil cu dușul rece și mă trezește din visare...:)))
0
VTLaura, uite aici ai sesizat un detaliu semnificativ, zic eu. merci de trecere.
Ioana, Ioana, uite că m-ai făcut curios să caut gnoza lui Vasilide. Ape, da... mulțumesc
Bobadil, merci că ai închis tagul. Apoi mulțumesc că mai îmi dai o șansă. E un text oarecum \"clasic\", cel puțin la mine. Tu ai un ochi fin. Dar e și o stare. Iar unii spun că textul poetic e o reprezentare a unei stări. Îmi amîn doar explicitul. Poate de aceea mă frămînt. Ce m-aș face eu fără exegeți.
Liviu, cred că simt care sînt lucrurile care îți displac. Dar nu uita că uneori avem gusturi atît de diferite încît mă întreb cum de nu începem războaie și pentru asta. merci de trecere.
Ioana, Ioana, uite că m-ai făcut curios să caut gnoza lui Vasilide. Ape, da... mulțumesc
Bobadil, merci că ai închis tagul. Apoi mulțumesc că mai îmi dai o șansă. E un text oarecum \"clasic\", cel puțin la mine. Tu ai un ochi fin. Dar e și o stare. Iar unii spun că textul poetic e o reprezentare a unei stări. Îmi amîn doar explicitul. Poate de aceea mă frămînt. Ce m-aș face eu fără exegeți.
Liviu, cred că simt care sînt lucrurile care îți displac. Dar nu uita că uneori avem gusturi atît de diferite încît mă întreb cum de nu începem războaie și pentru asta. merci de trecere.
0
cautarea fara de prisos are leacul ei cu o morala buna
Framantarile tale sunt atat de puternice incat cred(tot mai convins) ca poezia,in sine, isi pleaca capul in fata condeiului...ea fecioara devenind femeie
Cu drag