absurdissime patru

Interesant excercitiu de rima in stil fractal.

Virgile, nu știu ce e și nu e, dar știu că paradoxiștii te primesc cu bucurie în rândurile lor (dacă nu cumva te-au \"înregimentat\" de mult). Eu am furat poema să o rețin și să o spun și altora.

ca da ca nu ca da, e da, adica imi place :) si nu, nu spun de ce :)

Demersul e interesant, mi-a dat insa impresia de alergare in jurul cozii... imaginare, personal am rezerve fata de catalogarea paradoxismului drept poezie, asta daca chiar este vorba de paradoxism aici. Totusi prea marea ambiguitate nu mi se pare prea diferita de prea marea explicitare a ideii.

\"Eugen Simion făcuse observația că umbra paradoxului este fertilă pentru literatură: “toate acele texte au înflorit în preajma marilor enigme ale logicii și care prin finețea speculației incită spiritul nostru”. El include în paradoxul semiotic comedia de limbaj, teatrul “în doi peri” literatura “care sucește limba”, în general tot ce ține de acea “logică nelogică” pe care o remarcase Al. Macedonski.
Istoricul literar justifică tensiunea literară a paradoxului printr-o relație estetică: “arta este prin natura ei paradoxală, pentru că ea folosește o ficțiune (o minciună) ca să spună adevărul”. O metaforă este un paradox concret deoarece “încearcă să înfrângă o limită a gândirii și să pacifice universurile ostile”. Cât privește discursul liric modern, acesta “este prin esență antinomic, incoerent cu premeditare, bizar și obscur”. Categoriile negative intră în armonia tensiunilor disonante și numai poezia poate să dea o expresie acceptabilă aporiilor gândirii (pe baza logicii terțiului acceptat). Intrarea și ieșirea din castelul paradoxului se poate face numai prin mijlocirea paradoxului artei!\"

(TITU POPESCU-Estetica paradoxismului)

Pai bineinteles, draga syril, ca umbra paradoxului este fertila pentru literatura. Si sunt de acord ca acea comedie de limbaj a rasucirii limbii si a rasturnarilor de situatie prin cuvinte este o bila alba a poeziei. Si ca metafora e un paradox (aici sunt de acord in parte). Dar noi vorbim de altceva. Pai tot ce am citit mai sus sustine ideea unui paradox subtextual al poeziei, nicidecum unul intentionat. Ori pentru paradoxisti poezia trece in planul secund, obiectivul principal fiind paradoxul si comicul rasturnarii creat de el. Daca paradoxul ar fi fost un pretext pentru poezie, as fi fost de acord, dar asa... Apoi, am citit cate ceva din Florentin Smarandache sa vad ce inseamna acest paradoxism. Ca orice directie grefata in marginea poeziei, se va stinge incet prin imitatie.
Inca o data, punctul meu de vedere este pur personal si este, probabil, o chestie de gust, asata daca (cum am mai spus) textul de mai sus se incadreaza in tema discutiei noastre.

fotografia foarte interesantă, ea este o poezie!
Imi dați voie să pun în albumul meu această fotografie? Îmi place foarte mult.
Mulțumesc anticipat,
marinela preoteasa

Am citit poezia de vreo 5 ori si intr-un final am realizat ca nu are nimic paradoxal si nici absurd in ea. Numai repetiile obsedante dau impresia asta, dar in fapt textul este perfect logic. E constientizare trista a dorintelor si nevoilor fiecaruia implinite \"cum n-am fi vrut\" sau neimplinite \"cum am fi vrut\". \"Absurdissimul\" nu este decat forma intortocheata a unui gand simplu, obsedant.
Poem indraznet si plin de miez. Felicitari.

Sandra, mulțumesc de trecere.
Rosinante, cred că uneori am intrat în colimatorul lor...:)
Carmen Andreea, la urma urmei uneori simți nevoia unei plăceri simple...
Robert, e doar un joc, poate revezi și celelalte absurdissime ca să te convingi...
Preoteasa Marinela, bineînțeles, o versiune mai mare o poți găsi la http://www.virgil.ro/images/mad_carpenter.jpg
Nicoleta, mulțumesc, așa cum scriam și mai sus, sînt niște jocuri ale minții, niște experimente pe care mi le mai permit din cînd în cînd. Poți revedea și celelalte \"absurdissime\" pentru asta