niciodată noi puțin trecătorii

ne mai imbolnavim de taceri uneori.cat pierdem din noi atunci cand cuvintele noastre isi ratacesc memoria?
intru in panica de fiecare data si ma pripesc intr-o resuscitare grabita si obositoare. poate nu stim sa ne asteptam dincolo de tacere si ne e teama ca nu ne-am mai recunoaste.

motto:
\"am vrut sa te imit si am renuntat la verbe
o vreme nu a mai apus soarele\"
(\"niciodata noi putin trecatorii\" de Virgil Titarenco)

draga poetului fierbe
ca de-un an, dansa imi zice,
el nu vrea sa mai aplice
noaptea, stim noi care verbe

si cand vrea sa-l sesiseze
el pe alta lume dus
in loc sa se conecteze
ii vorbeste de apus...

p.s.
dar mi-a zis o vrajitoare
la mine acest poet
cand descaleca discret
renuntza la renuntzare

draga maria, azi nu mai plouă și am aflat că cineva a amuțit. m-am speriat. nu am vrut să profețesc.

nea genule, ai grijă să nu ai \"direptate\"... ești bine venit ca întotdeauna.

Virgil, cum primul exercițiu de cinism mi-a tare plăcut, nu i-am rezistat nici acestuia, care - îndrăznesc să o spun - îmi pare mai reușit, în ce privește amarul cinismului. NU știu cum ai reușit, dar bănuiesc. :))
Și ca semn că dincolo de verbe iubesc continuumul existenței din noi, uite ce desprind frumos din frumos:

te-am conjurat să vii
să îmi botezi trupul în apele prezentului continuu
o dată pentru totdeauna
mi-ai spus că nu există așa ceva
nu în acest eon

Oare va fi și al treilea? Cred că noi puțin trecătorii putem cere un \"da\" din partea ta. :))

Drag,
Ela

de fel nu prea imi plac declaratiile de dragoste si poezii de iubire,insa pot sa spun ca asta mi`a placut...felicitari..