à la guerre comme à la guerre. alți Manoli pi șantier – românificați!
Exceptând berzele și viezurii, din frăția românului cu codrul au rămas doar rădăcinile, cărora, oricât și-au bătut capul, nici austriecii, nici suedezii nu le-au găsit vreo întrebuințare. Ceea ce,
VMVasile Munteanucolțul poemelor perfecte
curajul de-ați privi Mariă-Ta sau Magdalenă-Ta pe Mă-Ta în ochi în timp ce trupul tău se mișcă în ritmul străinului iar sperma să țâșnească din tine cu necesitate mințindu-te că ești cu
VMVasile Munteanurefrigerium
1. apa m-aș fi oprit din scris cum vita se oprește când nu-i mai pare iarba să merite alt drum și-aș fi permis doar ceții născute din zăpadă să lingă de pe suflet ce dă pe
VMVasile Munteanuportret-a-porter
să rozi din bulgăre cum ai vârî în bulz cu lăcomie dinții să ajungi la ou dar gustul ars de unghii să îți amintească de omul de zăpadă care ți-a vândut tămâie să vezi atunci cum vor sări în
VMVasile Munteanusingurătatea masculului alpha în societatea-maidan
ianuarie. anul apocalipsei maiașo-mediatice (pe asta pavel coruț a ratat-o. n-avem vocație universală nici în profeție). zăpada refuză să mai vină într-o țară în care intestinele au amestecat
VMVasile Munteanuce-am învățat de la părinți
Cuprins(ul unei vieți) paharul întâi (încă rațional) ……………………….. al doilea pahar (întâia sinceritate) ………………. in veritas ………………………………………….. adevărul nerostit tace împotriva-mi. în orice
VMVasile Munteanugaura de vierme vs machina
„Î: De ce au uraganele nume de femei? R: Pentru ca vin umede și sălbatice, dar, când pleacă, iau și casa și mașina.” (banc pe care nu l-a scris, dar ar fi putut, Radu Ștefănescu)* adeseori în
VMVasile Munteanuîn care van Munteeanoven se arată cum titlurile lungi(.)sunt în stare să enerveze pentru că unii nici texte nu sunt în stare să scrie la fel
asta e
VMVasile Munteanude câte ori moare un om
prima oară nu îmi amintesc exact de ce am murit cumva mi se rupsese căluțul de lemn simțeam că nu voi mai alerga niciodată la fel stafie căreia frâu îi este propria cămașă apoi au
VMVasile MunteanuLa mormântul oricărei inimi române
să nu mori iarna, este vremea când europa își mănâncă de sub unghii +++ îmbracă-te în doliu și, Basarabie, tu, Þară, a orbilor pe care de mâna limbii-i duci, azi, uită alfabetul – rămână
VMVasile Munteanuiartă-mă de 9 decembrie 2008 de ori
am să plec de la premisa (poetică) a faptului că s-a mai întâmplat și am să concluzionez mărturisirea: aceasta este singura poezie a unui editor agonia.ro despre sinele său ieri m-a privit
VMVasile MunteanuOra de Economie (de Piață)
noi suntem: ANONIMUL CAPITALIST (Bucureșteni din Toate Þările, Piliți-vă!) La Tormen (pentru că nu întotdeauna vremea ne permite să pozăm în Tristele Figuri ale Argentin-ului celor 30 de
VMVasile Munteanumanifestul spir(i)tismului
Boemiismul Deviaționist de Dreapta (iartă-mă, Sfinte AnToane) acesta este crezul artistic al boemiistului veșnic revoltat, credincios, dar eretic, unit în cele trei ipostazieri spirituale: Unul
VMVasile MunteanuPăcătoasa treime
sunt dator vieții: am luat zile-n avans îmi spun amintindu-mi de păcatele tinereții mă îngrozește gândul că voi pleca vândut la cenaclul marilor poeți de ce vii cu mâna goală fiu rătăcitor mă
VMVasile MunteanuÎnvățând să învăț
mizantropul rândurilor scrise-n grabă ca un avion pe cerul despuiat ca un eiptet într-o vocală violat pedepsesc viciile ascunse ale literaturii propensiunea mă sufocă: nu îmi mai ajung în
VMVasile MunteanuZeu frust
poeții aparțin civilizațiilor extraalfabetice umanul nu are valori ele sunt ale animalelor singura istorie o scriu preoții sentimentelor restul este prostie a simțurilor
VMVasile MunteanuLaxattivia
literatură trivială cu nuanțe de rahat trandafiriu sacagii metaforelor au secat vocabulare antropologice sunați hingherii să castreze cronicarii comunitari bourii moldoveni au greabănul de
VMVasile MunteanuVise de pomană
eteroclite viziuni înfiorându-mi carnea (nu-i așa că și voi ați trăit sentimentul pe care nu l-a trăit nimeni?) joacă și experiment ca o disecție pe cuvinte chirurgii au omorât poeții
VMVasile MunteanuCel ce ridica poezia de poezie va pieri
lumea începe de la capătul ploii caii întorc pământul cu fața în jos mă rușinez i se văd dedesubturile roz imprimate cu inimioare ruginii crește metalul cu spic de aramă vântul suflă în
VMVasile MunteanuRămas bun
prea mult poezie pe site-uri în ochii holbați litere ai librăriilor pe scările facultăților de pe bulevardele principale uite o duduie grăbită în autobuz să se suie cum îi calcă sărutul lui
VMVasile MunteanuEgo-poetica
azi, vei citi degeaba aceste versuri goale, în care un alt suflet, de vine-i nepoftit, aceste rânduri scrise-s anume pentru mine să pot din mine însumi afar’ să te invit posezi canini tăioși,
VMVasile MunteanuVersasinii (Lecția 2)
Motto: „Protagoras spunea că se poate discuta despre orice lucru pro și contra deopotrivă, și chiar și despre acesta, dacă orice lucru poate fi discutat pro și contra” - Seneca Că poezia, ca gen
VMVasile MunteanuVersasinii (Lecția 1)
Motto: „Dacă maimuțele ar izbuti să se plictisească, ele ar putea deveni oameni.” - Goethe Am să îmi permit, pentru a sugera punctul meu de vedere acelora care au bunăvoința să parcurgă această
VMVasile MunteanuScurtă posibilă explicație de ce bivolarii sunt mai sănătoși decât măgarii
În nopțile cu lună plină din perioada asta, cum stăteam eu așa fără să fac nimic (doar stăteam, nu și gândeam) mă ia, așa, „nu-ș pe unde cu nu-ș ce”, dar cert e că nu mă prea simțeam bine. Nu-i bai,
VMVasile MunteanuRăspuns lui Radu Herinean
Dragă Radu, Nu vreau să crezi că sunt genul care aruncă „pisica neagră în curtea altuia” sau care „scoate castanele din foc cu mâna altuia”. Eu îi mulțumesc lui Liviu Dascălu pentru
VMVasile MunteanuO, îngeră!
când pe masă cade mâna lângă tâmpla ce-a căzut, ce-a fost nebuie goală, ce-a fost lumea a trecut ca o batere de aripi în cădere închide-un cerc mult prea larg pe din-afară înăuntru mult prea
VMVasile Munteanu