Jurnal
La mormântul oricărei inimi române
(hiBERNAre)
1 min lectură·
Mediu
să nu mori iarna, este vremea
când europa își mănâncă de sub unghii
+++
îmbracă-te în doliu și, Basarabie, tu, Þară,
a orbilor pe care de mâna limbii-i duci,
azi, uită alfabetul – rămână numai T-uri
pe care fiii vorbei să poarte ca pe cruci
TTT
jurnalele încep despre fâșia Gaza,
jurnalele-și trec ora cu gazele rusești –
nici un poet nu are un microfon să strige
cum se striga la școală:
- Ia, care ești Grigore?
Vieru, unde ești?
GV
să iei urma lui Eminescu înzăpezit de cuvinte
e un privilegiu
065.478
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 92
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “La mormântul oricărei inimi române.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/jurnal/1818916/la-mormantul-oricarei-inimi-romaneComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
inimi*
nu cred că am eu vreun drept să vorbesc despre patriotism, despre cum ne amintim de un român valoros numai atunci când moare. unii trăiesc și mor degeaba. Grigore Vieru a trăit pentru ceva.
\"Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!\"
nu cred că am eu vreun drept să vorbesc despre patriotism, despre cum ne amintim de un român valoros numai atunci când moare. unii trăiesc și mor degeaba. Grigore Vieru a trăit pentru ceva.
\"Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!\"
0
cuvintele sunt de prisos
se intorcea de la Cahul, luase urma lui Eminescu, cum bine zici...
regret
\"Dar tu mori si eu tot mor,
Ce-avem noi din pacea lor?!\"
se intorcea de la Cahul, luase urma lui Eminescu, cum bine zici...
regret
\"Dar tu mori si eu tot mor,
Ce-avem noi din pacea lor?!\"
0
Ioan: poeții nu sunt soldați (opusul gloriei este dezertarea, nu anonimatul); oamenii sunt soldați; poeții sunt oameni (și abia în acest paradox cred că Nichita are dreptate: pe mulți însăși dezertarea i-a scos din anonimat).
Laurențiu: nici eu nu sunt adeptul \"textelor de conjunctură\" (mă rog, nu al acelora scrise fără de \"chip și nume\"); este și motivul pentru care am recurs la clasic și am optat pentru lipsa de emfază; dacă vrei, am vrut să spun cumva că această zi chiar înseamnă în Calendarul Unic al Celor Două Limbi Române; nu mă pot lăuda că domnia sa, Grigore Vieru, făcea parte din panteonul meu poetic, dar cu siguranță mi-aș fi dorit să fiu un om ca dânsul.
Nia: nimic în plus, ai dreptate - numai sălbăticiunile nobile aud chemarea sângelui din urma străbunilor.
Laurențiu: nici eu nu sunt adeptul \"textelor de conjunctură\" (mă rog, nu al acelora scrise fără de \"chip și nume\"); este și motivul pentru care am recurs la clasic și am optat pentru lipsa de emfază; dacă vrei, am vrut să spun cumva că această zi chiar înseamnă în Calendarul Unic al Celor Două Limbi Române; nu mă pot lăuda că domnia sa, Grigore Vieru, făcea parte din panteonul meu poetic, dar cu siguranță mi-aș fi dorit să fiu un om ca dânsul.
Nia: nimic în plus, ai dreptate - numai sălbăticiunile nobile aud chemarea sângelui din urma străbunilor.
0
Din jocul de cuvinte remarc BERNA. Ceea ce ramine. Sa nu mori iarna, e un indemn pentru vesnica iarna romaneasca. Privilegiul e de a exista, de a simti. Si ma bucura simtirea aceasta. E rezonanta unui neam ce merita sa se afirme.
Cu prietenie, LIM.
Cu prietenie, LIM.
0
e iarnă, Liviu, cum bine remarci; să zic așa: de multe ierni e iarnă...
din jocul de cuvinte ar mai rămâne hi...re, care în limba copilăriei mele înseamnă fire, natura lucrurilor și a ființelor, a fi-ul nostru românesc, pentru că ai amintit de el.
și nu pot spune eu cât merită acest neam să se afirme, dar tare priceput este în a se nega.
mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
din jocul de cuvinte ar mai rămâne hi...re, care în limba copilăriei mele înseamnă fire, natura lucrurilor și a ființelor, a fi-ul nostru românesc, pentru că ai amintit de el.
și nu pot spune eu cât merită acest neam să se afirme, dar tare priceput este în a se nega.
mulțumesc pentru lectură și semnul despre.
0

pe care fiii vorbei să poarte ca pe cruci
TTT
jurnalele
înzăpezit de cuvinte
Poetul
ca și soldatul”
urmele tale roșii
pe albul zăpezii