manifestul spir(i)tismului

Boemiismul Deviaționist de Dreapta (iartă-mă, Sfinte AnToane) acesta este crezul artistic al boemiistului veșnic revoltat, credincios, dar eretic, unit în cele trei ipostazieri spirituale: Unul – Intelectul – Sufletul de același organ: Ficatul (mai ales de ficatul cu aspect de stază, întâlnit frecvent în hepatită, icter mecanic, ciroză sau behaviorism incipient, vezi mitul prometeic). spre desoebire de boemiist (care “este un fel de verișor”), spir(i)tistul n-are tată, n-are mamă, contrazice și, mai ales, se autocontrazice; în dispute tete-a-tete chiar și scuipă, cu predilecție în ochi, pe care încearcă să-i scoată arătându-i cu degetul. 1. “Idolul” spir(i)tistului este Doctorul (de preferat în științe umaniste) a cărui ținută (vestimentar-morală: halat alb și mănuși chirurgicale) devine un model pentru societate, dând tonul literaturii de sezon: vară – iarnă, primăvară – toamnă, haute-couture; pentru nudiști se recomandă tușeul rectal despărțit în silabe; grupurile de silabe mai mari de două se vor considera plagieri. 2. nu se va admite sub nici un pretext Spirtul de Lemn (alcool etilic obținut prin distilarea lemnului uscat), fiind binecunoscut că acesta generează pareze și afecțiuni de genul: Limbă de Lemn, Picior de Lemn, Cap de Lemn și, ceea ce interesează pe scriitori în mod expres, sindromul Două Mâini Stângi. 3. poezia spir(i)tistă nu se scrie decât în transă; aceasta se va considera autentică numai prin consumul alcoolului etilic de culoare albastră; orice altă culoare va fi considerată mimetică și va fi atribuită clasicei încadrări “formă fără fond” (verdele, de exemplu: cai verzi, stele verzi, nuca-n perete, apa-n piuă, leapșa pe ouate). 4. spre deosebire de proza boemiistă, proza spir(i)tistă va fi recunoscută numai prin acordul scris al următorilor: neurologului, neurochirurgului și al pilotului aerostatului aparținând primăriei capitalei; motivele sunt evidente: prozatorul trebuie să aibă nervii tari, fiind disponibil în orice moment unei intervenții chirurgicale pe creier (în cazul în care apare la tomografie sau la radiografia societății), precum și la lecții de zbor în cazul trăirii cu capul în nori. 5. spre deosebire de criticul boemiist, criticul spir(i)tist nu trebuie să completeze formulare de testare a coeficientului de inteligență; documentele semnate și datate care fac dovada că este incapabil să se exprime în poezie sau proză sunt (arhi)suficiente. 6. interferența imaginii vizuale cu literatura este respinsă cu desăvârșire; utilizarea acesteia se va considera subversivă, erezia ereziei fiind inacceptabilă mai ales pe motiv de: Văd dublu! Văd triplu! E prea mult! Nu mai văd! 7. manifestul nu pomenește nimic din ce a gândit autorul acestuia după cel de-al șaptelea punct; probabil că, urmând exemplul Marelui Creator, s-a culcat (se recomandă dormitul într-o ureche sau starea flască). Precizare: nu primim adeziuni, ci doar arderi de tot.