singurătatea masculului alpha în societatea-maidan

ianuarie. anul apocalipsei maiașo-mediatice (pe asta pavel coruț a ratat-o. n-avem vocație universală nici în profeție). zăpada refuză să mai vină într-o țară în care intestinele au amestecat mămăliga cu salata boeuf (și nota de plată cu factura). în care petrecăreții au diluat apa plată cu apa chioară. generând reacții ale organismului dintre cele mai ciudate. cum ar fi greața fără îmbătare, luciditatea fără înțelepciune sau răul de uscat la vederea președintelui-marinar. vremea murăturilor a trecut. vecinii care și-au permis concedii ne returnează câinii de pază împrumutați cu dobândă euribor. pe cei fără stăpân e timpul să-i castrăm. altfel riscăm să dobândim caracteristici canine: purici, jigodie, turbare, atașament, sacrificiu. sau nici atât. cel mult o privire sinceră. sau prostul obicei al lingerii de mâini și de ambele sexe. la întâmplare. inclusiv propriul sex. sau boli de împrumut: orbul găinii. pentru că unora le place să crească ciripitoare în loc de câini. o vorbă românească zice: „nu te poți căca în gustul omului”. părerea mea este că, în momentul zicerii, subiectul se privea în oglindă și era constipat. probabil conștient de cum votase. la urma urmei, unii chiar și în asta văd un sex. nu. nici javrismul nu mai e ce-a fost. între pereții de beton ai cotețelor debranșate e mai frig decât afară. sărăcia interioară la fel. mai lucie. motiv pentru care Luna pare să fi coborât pe cer la Kilometrul 0. fenomen care generează mârâituri diurne. dar mai ales exaltări nocturne. partituri pentru care chopin s-ar fi simțit impotent. urlete și huiduieli. bălire și promenadă în scop lucrativ. la umbra focului purificator. până la incendierea fără pretenție a cameramanilor, a gurilor-cască purtând însemnele statului, a proprietății publice și private. din umbra falnicei catedrale neterminate a neamului aproape terminat vine un val de compasiune mai mult sau mai puțin umană. nu. această haită a domnului nu știe ce vrea. dar acesta-i un păcat domestic. în schimb, nu poate nimeni nega că știe ce nu mai vrea. ciolanul l-au lăsat pentru mai târziu. acum s-au strâns ca să înfrunte Lupul. uneori, Libertate înseamnă a muri cu demnitate. alteori, a fi Viu înseamnă a te întoarce în sălbăticie. un fel de Rai în care te aleargă hingherii.