de câte ori moare un om

prima oară nu îmi amintesc exact de ce am murit cumva mi se rupsese căluțul de lemn simțeam că nu voi mai alerga niciodată la fel stafie căreia frâu îi este propria cămașă apoi au murit: tata primul câine mama prima iubită o amintire cineva drag a doua iubită altă amintire a treia iubită al doilea câine (o cățea – îmi spusese cineva că ele trăiesc mai mult) altă iubită altă amintire – întotdeauna cineva drag sau mai mult ieri 27 septembrie 2009 mi-am spus: odihnescu-m-am în pace dar pace nu există viața-i otrava care trece prin trupuri pe rând de aceea spun: zvârcolitu-ne-am duh în eternitate astfel încât morții din noi să ne recunoască și să se bucure de viul cazi! stea fie lumina ta prin întuneric blestemată