Laxattivia

literatură trivială cu nuanțe de rahat trandafiriu sacagii metaforelor au secat vocabulare antropologice sunați hingherii să castreze cronicarii comunitari bourii moldoveni au greabănul de ciocolată “ești impertinent, tinere” ar zice Baba Dochia pe Dragoș de exemplu l-ar durea unde doare mai des să vezi atunci descălecători de neam și de țară jucați în piciore de-o babă retro-isterică parodie lirică sau neputința unei trăiri parodiate mesajele poeziilor sunt din ce în ce mai înalte visceralitatea unei culturi pardon de canal otrăvind rădăcinile mutantelor frunze ar trebui să existe un muzeu al spânzuraților trupul în ștreang e mai fix decât o pendulă ochii ies din cap vânătă atârnă limba din gură chiar și sfoara suspină ca un vis împletit pete de sânge înfloresc maci pe câmpuri de uitare în praful din aer plutește un abur ușor poate nu e rece mai ai timp să aprinzi lumânare nu tăia sfoara morții cad totdeauna-n picioare