colțul poemelor perfecte

apropos de moarte și limba verbului - ți-am mai spus - cea mai frumoasă poezie din viață am auzit-o de la un boschetar care semăna cu Isus, după ce i-am dat o țigară
"auzi, bă" zice, "adineauri eu am băut o sticlă întreagă de vișinată"
"mare chestie" zic
"da, dar am fost dincolo"
"și cum e dincolo, frate" întreb mai mult din politețe, firește - zăcea-n cur, sprijinit de zidul unui megaimage, părea un lăbar autentic, dar mă grăbeam
la care omul, ridicând spre mine doi ochi albaștri ca cerul după ploaia de vară:
"ți-aș spune, da ești prea prost să pricepi"

altfel, întreb cu aceeași candoare - comentariile la textele cu biluță beneficiază de același statut?

p.s. mai încolo, am dus o bătrână - cu care riscul de dialog era exclus, până la Corbeanca

necesitatea întrebării nonid necesitatea răspunsului

mai simplu spus: omul comunica, nu justifica.

desigur, unii se cred "superiori" și pretind.

ce înțeleg eu de aici? că vei rămâne nelămurit în ambele cazuri; de fapt, în toate trei: bătrâna ți-a răspuns și ea într-un fel neînțeles ție...

sa discuti despre perfectiunea a ceva nu exista pe sub texte de cacat, imi suna a constipatie. pentru ca ne putem vedea unul pe altul, nu inseamna ca si existam. ar fi o greseala sa pretindem asta. cine "altcineva" ne-a vazut?

nu știu în ce măsură este constipare, pt ca, de exemplu, respectând tipul acesta de separare, ea este deopotrivă și multiplicare; nu mai puțin important este că, nu în puține situații, când ceva este "constipat" în afară, la interior poate fi caracterizat de implozie [ma refer în primul rând dpdv lingvistic, la suprimarea aerului...].

samd.

as putea dezvolta... nu știu dacă la nesfârșit, dar suficient încât să ne cuprindă din nou nevoia exteriorizării fiziologice; caz în care aș săvârși același păcat.

în rest..., nu îmi mai puneți întrebări atât de complicate, pentru că sunt un om fără de răspunsuri.

ați citit, ați lăsat un semn de lectură, vă foarte mulțumesc.

eu as taia injuratura de la sfarsit.

i-ar face pe critici sa-si frece mainile de satisfactie.

lasa-i sa creada ca esti calm.

eu, de exemplu, aș fi lăsat numai înjurătura [cu întregul spectru de implcații biologice, ontologice, teologice șcl]

însă mai mult ca sigur majoritatea ar fi confundat particularul cu ordinarul și nu ar fi înțeles de ce înjur...


oricând bucuros să te regăsesc.

fara "puneti" te rog frumos:) si intrebarea era retorica, pentru ca intr-un fel sau altul si eu si tu fara aer ne zbatem cam la fel. si daca esti un om fara de reaspunsuri, inseamna ca esti altceva.:) mi-a placut aia cu suprimarea aerului si ma gandeam ca ar fi bine de stiut.

problema este ce facem cu aceasta furie?
eu astept de ani de zile sa mi se estompeze ca sa pot lucra in tihna
dar e-n zadar
cu timpul devine mai acuta
se cronicizeaza
poate ne-ar trebui un specialist in... "Anger management" :)

dacă e să fim sinceri cu noi înșine [și cu ceilalți - dacă dubla negație e permisă, nu văd de ce nu am opera și cu dubla afirmație...], toți suntem, alternativ, și pacienți și psihiatri.

și poate că am ajunge mai des la rezultate pozitive dacă o cvasicomoditate intelectuală nu ne-ar fi cuprins pe toți [fie din neputință, fie din neîncrederea în sine, fie din imposibilitatea de a surmonta conjuncturi], relativ timpuriu, și nu am începe să aplicăm metode VANDUTE [la propriu] de alții ca infailibile.

așa că, stimate Victor, poate uneori reținerea aerului nu semnifică musai ceva negativ [deși un vestic acceptă oricând, mecanic, că lipsa oxigenului la creier implică o minte odihnită]; în orient, ea se numește "retenție pe plin" și caracterizează... interiorizarea de tip superior (mă feresc de cuvinte mai mari).


toate cele bune vă doresc.

"dacă e să fim sinceri cu noi înșine [și cu ceilalți - dacă dubla negație e permisă, nu văd de ce nu am opera și cu dubla afirmație...], toți suntem, alternativ, și pacienți și psihiatri.

și poate că am ajunge mai des la rezultate pozitive dacă o cvasicomoditate intelectuală nu ne-ar fi cuprins pe toți [fie din neputință, fie din neîncrederea în sine, fie din imposibilitatea de a surmonta conjuncturi], relativ timpuriu, și nu am începe să aplicăm metode VANDUTE [la propriu] de alții ca infailibile."

asta se intampla cand nu mai ai aer sau doar cand folosesti STIMATE, ca nu vad nicio legatura. de fapt ma intreb acum unde esti. in vest ori in retentie pe plin, absolut, nemuritor, liber și pur din totdeauna. oricum in ambele situatii si eu si tu masuram diferit trecerea daca ne raportam la STIMATE, care este dat si care din pacate are intentie. si pentru ca ne aflam intr-o comunitate de observatori, la randul lor vor masura diferit acest dialog si fiecare va pricepe sau nu in functie de aerul respirat, unii mai mult, altii mai putin.

din punctul meu de vedere nu exista neputinta, neincredere in sine sau alte imposibilitati de a inlatura un anumit moment. de vina e doar obisnuinta de a respira intr-o realitate articulata mental. si toti suntem toti. impreuna curbam spatiul. spatiul nu stie de pacienti si psihiatri, e foarte simplu de ce;
pentru ca altfel universul si-ar avea originea doar intr-o teorie. si la cat de bine ne pricepem noi la teorii, cred ca nu ar fi inceput vreodata’ ca tot eram la interiorizare de ti superioar.

aceste fiind spuse, cred ca am parcurs cu grija si cu atentie acel STIMATE relativ timpuriu.


o zi buna sa ai!

dar, în definitiv, observ că, din punctul tau de vedere, este același lucru...

în sensul că [desigur, în limitele interpretării mele] puneți deasupra tuturor văzutelor și nevăzutelor "spațiul" [și caracterul său autoreglator (a la Jagues Monod, dacă îmi este permis...)].

în altă ordine a ideilor, voitul meu dezacord de politețe [care s-a vrut o glumă lingvistică, în sensul că, pe liniia generalizării pe care ai propus-o in com2, am raspuns într-un singur com celor 2 antecomentatori - ceea ce, în imaginația mea, probabil mai liberă decât e cazul, cel puțin uneori, implica nuanțe de genul: dualitatea-divesitatea nu există, 1 (unu/l) = 2, acesta = acela (aici ca simultaneitate, iata, în spațiu si ca succesiune, adică în timp samd)].

dar observ că ați citit în notă defensivă, ceea ce mă face să îmi dau seama că sunt în ipostaza aceluia care râde singur la glumele sale, așa că mă voi opri aici, nu înainte de a sublinia că nu a existat nici o clipă intenție injurioasă.


după cum spui: "o zi bună să ai!"

completare: și toate celelalte [și, de exemplu: tu, în maniera defenisvă adoptată, o să spui că "toate celelalte" succedând unei zile bune se referă la ceva rău; eu, cu ciudatul meu simț al umorului, mă refeream la totalitatea zilelor ce urmează celei de azi].

concluzieȘ se dovedeste încă o dată că este foarte important ce și cum dăm, dar este la fel de important ce și cum primim.

e ok daca e o gluma.:) si nu am fost defensiv. pur si simplu traiam cu impresia ca am fost nepriceput si ca de aici a rezultat ironia de doua ori, in titlu si in final. mai ales ca raspunsurile pentru cei 2 antecomentatori erau date deja. in concluzie n-am sa fiu ironic si am sa-l citez pe unul dintre antecomentatorii tai:

whateaver....:) daca sunt mai multe zile dupa.