Jurnal
O, îngeră!
iubitei mele soții, Dor
1 min lectură·
Mediu
când pe masă cade mâna
lângă tâmpla ce-a căzut,
ce-a fost nebuie goală,
ce-a fost lumea a trecut
ca o batere de aripi
în cădere închide-un cerc
mult prea larg pe din-afară
înăuntru mult prea sterp
ce vreau eu nu este lumea
ce vrea lumea nu sunt eu,
draga mea mult prea curată
ce mi te-a dat dumnezeu
m-ai trecut ape, prăpăstii
pod de carne te-ai făcut -
în zadar - în astă lume
eu o iau de la-nceput
oamenii sunt Poezie!
poate că nu-s rima ta,
dacă sunt și-n alte ceruri
într-o zi ne vom vedea
eu, ducând cu mine brațe
mult prea grele, mult prea reci
tu, ținându-mă de ele
peste rele să mă treci...
054.398
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “O, îngeră!.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/jurnal/68649/o-ingeraComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
SE\"nebunie\"
inger, ingerasa mea...
aici vad eu o adevarata \"barbatie\", aceea care isi recunoaste slabiciunea, nevoia si golul.
inger, ingerasa mea...
aici vad eu o adevarata \"barbatie\", aceea care isi recunoaste slabiciunea, nevoia si golul.
0
VM„ A exista – o deprindere pe care mai sper, încă, să o capăt. Am să-i imit pe ceilalți, pe descurcăreții care au izbutit, pe transfugii lucidității, am să-i jefuiesc de secrete și chiar de speranțe, fericit să mă agăț împreună cu ei de josniciile ce duc înspre viață. M-am săturat de nu, da-ul mă ispitește. După ce mi-am secătuit rezervele de negare, poate însăși negarea, de ce nu aș ieși în stradă să strig în gura mare că mă găsesc în pragul unui adevăr, al singurului adevăr care contează? Dar ce este acest adevăr – încă nu știu; cunosc doar bucuria ce-l precede, bucuria și nebunia și frica.“
E. Cioran - „ Ispita de a exista“
Și am mai învățat ceva: nimic nu vine „prin tine” singur. Celălalt, ceilalți sunt o necesitate aș spune organică. E modul meu de a recunoaște micimea și infatuare celor care proclamă cu emfază Eu!
Ce sunt „eu”, este esențail. Fără „ceilalți”, esențialitatea mea nu ar însemna nimic, nici măcar atât...
Definitiv îndrăgostit de ceilalți,
E. Cioran - „ Ispita de a exista“
Și am mai învățat ceva: nimic nu vine „prin tine” singur. Celălalt, ceilalți sunt o necesitate aș spune organică. E modul meu de a recunoaște micimea și infatuare celor care proclamă cu emfază Eu!
Ce sunt „eu”, este esențail. Fără „ceilalți”, esențialitatea mea nu ar însemna nimic, nici măcar atât...
Definitiv îndrăgostit de ceilalți,
0
MC Versuri excelente din cuvinte bine alese , legate intrinsec de materie. Destinul e marele joc de umbre si foc iar tu esti asezat in penumbra a ceea ce este gandind la simbol si la mit intr-un mod atemporal.
Chiar si o conotatie de ruga imi pare curgerea strofelor daca imi permiti.
Chiar si o conotatie de ruga imi pare curgerea strofelor daca imi permiti.
0
VMMădălin,
în primul rând bine ai venit. În al doilea rând, atunci când am bifat căsuța „Permit comentarii la acest text” înseamnă că „permit”.
Mă bucură faptul că părerea a fost „pozitivă”, de această dată, și îți mărturisesc faptul că nici „înfierarea” obiectivă nu îmi displace.
Mulțumesc și te mai aștept.
în primul rând bine ai venit. În al doilea rând, atunci când am bifat căsuța „Permit comentarii la acest text” înseamnă că „permit”.
Mă bucură faptul că părerea a fost „pozitivă”, de această dată, și îți mărturisesc faptul că nici „înfierarea” obiectivă nu îmi displace.
Mulțumesc și te mai aștept.
0
un posibil răspuns al acelor „adevăruri” spuse în glumă.
Cu sinceritate,