Vii să-mi bați iar la fereastră,
Viscol aprig și bătrân,
Și zăpada de pe coastă
Brusc s-a hotărât: \"Rămân!\"
Saltă gureșe șuvoaie
Pe șosele-n București,
Gropile-s din nou o baie
De mocirlă
M-am privit îndelung în oglindă, față-profil, ca un infractor. O cută pe haină!! Cravata stă strâmbă! Cămașă bej la costum gri! Sunt imperfect, știu! Domnule, ești un prost, așa vrei să o inviți să
întunericul mânjește orașul cu stele
aburii ling asfaltul care tresare prin somn
respirații sacadate reflectând cerul deșirat
în lungi ecouri de noapte
sunetele împietresc în nemișcare
De ce s-a făcut, dintr-o dat atât de întuneric?
E noapte în miezul zilei și plouă apocaliptic, cu o furie dureroasă, de început de lume. Un trăsnet argintiu despică în două un cer plumburiu, vizibil
- Măăăăăăăă!
Ochi injectați de furie. Flash-back sau forward: privire de fiară, colți rânjiți de lup. Arsura unei lovituri ca de bici. Un fir de sânge care joacă in fața ochilor uimiți și pe buze
În dimineața aceasta, oglinda rânjea la mine cu ironia unui monstru marin. Rictusul o sfâșia vertical și îmi lumina discret cele câteva riduri apărute peste noapte la colțurile aurei abia trecute de
dacă mi-ai privi sufletul prin lupă
ai vedea un munte microscopic
de litere
așezate haotic
în cod de semnale
luminoase
uneori
îmi înfund mâna pana la umăr în gramada foșnitoare
și
Stau de ceva vreme și mă uit la țigara care se consumă-nfiptă-n peretele vertical-circular al scrumierei pe care - abia acum observ - scrie \"make love not war\", cinic, hippie, banal. Cinic? Banal?
purtam o togă purpurie și pe frunte cunună de laur se roteau încet în jurul meu aezii cu harpe de aur și cântecul torței pe ziduri desena fresce cu fir de lumină încercând din abis să pornească și-n
Orășel de provincie adormit sub un soare toropitor, de amiază, cândva, la începutul unei veri din afara timpului...
Târgușor unde niciodată nu se întâmplă nimic și unde senzația zilei este apariția
Acolo, timpul s-a oprit în loc, crucificat pe acele împietrite ale pendulei bătrâne. Aerul prăfos poartă un parfum de bătrânețe veșnică și de uitare. Fotografii îngălbenite privesc cuminți din ramele
de la o vreme plouă cu piese negre de șah
diminețile cu gust de țărână fac slalom printre rocade
și regi bălmăjind ca-ntr-o incantație:
turn la G6
regină la H8
pe străzi câmpurile alb negru se
gândurile s-au scăldat
unul câte unul
în râul de munte
lasând gheața înălțimilor
să-și impregneze
în fiecare vis
argintul
satana s-a lepadat de mine
de trei ori pe ziua de azi
obrajii au
astăzi voi așeza
pe soclu
o tentativă de sentiment
scrijelind lava
adormită
sub patină de ploi
voi scrie
despre jungla nesfârșită
liane fără înțelesuri
sorbind din
aud gandul mamei cum plânge
în trecerea mea către mâine
o velă pe râuri de sânge
și viața miroase a pâine
copilul din mine tresare
o șoaptă în noapte mă cheamă
mai am doar o geană de
nu mai am putere sa mă lupt cu târziul fiecărei bătăi de inimă
înotând în disperarea de a nu-ți putea atinge visul
de a nu putea
simți cu adevărat lumina și umbra din umbra fiecărei umbre
mă
sunt zile în care toate cuvintele
s-au spus
metaforele lucesc pal
monedă calpă
versurile deșteaptă ecouri
știute pe dinafară
îmi ascund obrazul sufletului uzat
sub masca aceleiași
e penurie de raze domnilor și doamnelor
și mai e penurie de bătăi de inimă
de parcă toate ceasornicele lumii
s-au decis să se urnească
numai câte o dată la cinci secunde
a trecut ceva vreme de
astăzi anotimpul a început să se întâmple în afara mea
petalele-mi mor în inimă una câte una
la ceasul Învierii
lumânările uită să se mai aprindă în interiorul meu
mi-am rătăcit Dumnezeirea prin
Bună seara!
Pragul serii
l-am trecut, uitând în pripă
de șicanele durerii
cu o lacrimă pe-aripă.
Rezervarea mi-am făcut-o
într-un vis
alaltă-seară
când mirarea mi-a cerut-o
o iluzie
printre gratii de menajerii
gândurile își intind brațele păroase cerșind atenție
vino neamule să vezi ce n-ai mai văzut
o idee cu două capete
târgoveții trec nepăsători cu încetinitorul
dintr-o
cercuri de gheață îmbrățișează
visul fără suflare al versului putred
mormânt criogenetic în așteptarea primăverii
unui timp în afara sufletului
gânduri de stâncă
se povârnesc cu hohot
azi voi așeza pe soclu
o tentativă de sentiment
si voi scrijeli lava adormită
sub patina ploilor
voi scrie din nou despre jungla nesfârșită
încolăcită de liane fără înțelesuri
voi sorbi cu