Vasile Mihai

Vii să-mi bați iar la fereastră, Viscol aprig și bătrân, Și zăpada de pe coastă Brusc s-a hotărât: \"Rămân!\" Saltă gureșe șuvoaie Pe șosele-n București, Gropile-s din nou o baie De mocirlă

M-am privit îndelung în oglindă, față-profil, ca un infractor. O cută pe haină!! Cravata stă strâmbă! Cămașă bej la costum gri! Sunt imperfect, știu! Domnule, ești un prost, așa vrei să o inviți să

întunericul mânjește orașul cu stele aburii ling asfaltul care tresare prin somn respirații sacadate reflectând cerul deșirat în lungi ecouri de noapte sunetele împietresc în nemișcare

De ce s-a făcut, dintr-o dat atât de întuneric? E noapte în miezul zilei și plouă apocaliptic, cu o furie dureroasă, de început de lume. Un trăsnet argintiu despică în două un cer plumburiu, vizibil

- Măăăăăăăă! Ochi injectați de furie. Flash-back sau forward: privire de fiară, colți rânjiți de lup. Arsura unei lovituri ca de bici. Un fir de sânge care joacă in fața ochilor uimiți și pe buze

În dimineața aceasta, oglinda rânjea la mine cu ironia unui monstru marin. Rictusul o sfâșia vertical și îmi lumina discret cele câteva riduri apărute peste noapte la colțurile aurei abia trecute de

dacă mi-ai privi sufletul prin lupă ai vedea un munte microscopic de litere așezate haotic în cod de semnale luminoase uneori îmi înfund mâna pana la umăr în gramada foșnitoare și

Stau de ceva vreme și mă uit la țigara care se consumă-nfiptă-n peretele vertical-circular al scrumierei pe care - abia acum observ - scrie \"make love not war\", cinic, hippie, banal. Cinic? Banal?

Orășel de provincie adormit sub un soare toropitor, de amiază, cândva, la începutul unei veri din afara timpului... Târgușor unde niciodată nu se întâmplă nimic și unde senzația zilei este apariția

Acolo, timpul s-a oprit în loc, crucificat pe acele împietrite ale pendulei bătrâne. Aerul prăfos poartă un parfum de bătrânețe veșnică și de uitare. Fotografii îngălbenite privesc cuminți din ramele

de la o vreme plouă cu piese negre de șah diminețile cu gust de țărână fac slalom printre rocade și regi bălmăjind ca-ntr-o incantație: turn la G6 regină la H8 pe străzi câmpurile alb negru se

El, ca orice soț model, O înșeală-n tot orașul. Ea, știindu-l infidel, Se răzbună cu... poștașul.

astăzi voi așeza pe soclu o tentativă de sentiment scrijelind lava adormită sub patină de ploi voi scrie despre jungla nesfârșită liane fără înțelesuri sorbind din

aud gandul mamei cum plânge în trecerea mea către mâine o velă pe râuri de sânge și viața miroase a pâine copilul din mine tresare o șoaptă în noapte mă cheamă mai am doar o geană de

nu mai am putere sa mă lupt cu târziul fiecărei bătăi de inimă înotând în disperarea de a nu-ți putea atinge visul de a nu putea simți cu adevărat lumina și umbra din umbra fiecărei umbre mă

sunt zile în care toate cuvintele s-au spus metaforele lucesc pal monedă calpă versurile deșteaptă ecouri știute pe dinafară îmi ascund obrazul sufletului uzat sub masca aceleiași

e penurie de raze domnilor și doamnelor și mai e penurie de bătăi de inimă de parcă toate ceasornicele lumii s-au decis să se urnească numai câte o dată la cinci secunde a trecut ceva vreme de

Bună seara! Pragul serii l-am trecut, uitând în pripă de șicanele durerii cu o lacrimă pe-aripă. Rezervarea mi-am făcut-o într-un vis alaltă-seară când mirarea mi-a cerut-o o iluzie

printre gratii de menajerii gândurile își intind brațele păroase cerșind atenție vino neamule să vezi ce n-ai mai văzut o idee cu două capete târgoveții trec nepăsători cu încetinitorul dintr-o

cercuri de gheață îmbrățișează visul fără suflare al versului putred mormânt criogenetic în așteptarea primăverii unui timp în afara sufletului gânduri de stâncă se povârnesc cu hohot

azi voi așeza pe soclu o tentativă de sentiment si voi scrijeli lava adormită sub patina ploilor voi scrie din nou despre jungla nesfârșită încolăcită de liane fără înțelesuri voi sorbi cu