Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Bâlci de duminică

1 min lectură·
Mediu
printre gratii de menajerii
gândurile își intind brațele păroase cerșind atenție
vino neamule să vezi ce n-ai mai văzut
o idee cu două capete
târgoveții trec nepăsători cu încetinitorul
dintr-o parte într-alta a zilei
în mijloc e roata mare
două câte două iluziile se ridică și coboară crispate
în balans
de sus lumea se vede furnicar de vieți paralele
din praful drumului
cerul pare dintr-o dată atât de departe
totul se vinde totul se cumpără
priviri hulpave se tocmesc pe câte-un vis
schimbând la troc vorbe tocite de atâta folosință
e timpul când iubirea însăși devine o marfă
iar versurile ajung să nu mai valoreze
nici două parale
cuvintele s-au strâns ghem
unele într-altele
mirosind a bâlci de duminică
la marginea unui oraș prăfuit de câmpie
matrioști lăcuite și multicolore
în rest inutile
034.167
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
133
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Mihai. “Bâlci de duminică.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihai-0006798/poezie/129071/balci-de-duminica

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@florin-bratu-0011716FBflorin bratu
cunosc toate temele expuse de tine aici, insa nici una nu o mai vad la fel. sinteza intre planul stilistic si cel al continutului, de ludic, de fluenta a versului, de seriozitate degajata, atmosfera de balci, dau un aer cum nu se poate mai potrivit. cred ca o steluta sclipeste pe aici, fie si doar pentru ideea cu doua capete, iluziile crispate in balans sau pentru viziunea si ideea lumii vazute de sus.

aa.
ce inseamna totusi matriosti?
0
@monica-manolachiMMMonica Manolachi
Vasile, n-am mai comentat pe textele tale. Regăsesc aici frânturi de imagini din bâlciul în care mă ducea mamaia pe vremea când eram în clasele primare. Ne trezeam de la trei dimineața să ajungem cu rata la oraș. Era o vorbă pe atunci. Pe drumul spre bâlci se întâlnesc doi inși. Unul întreabă “Un ti duci, măi?” Celălalt răspunde vesel “La bâlci.” Pe urmă la întoarcere “Di uni vii?” De data asta răspunde obosit “Diii laaa bâlci”.

E un carusel al copilăriei suprapus cu acela al ideilor care m-aș mira să aibă numai “două capete”. Ai tu motivele tale poate.

Mai observ că cerșeala sistematică se luptă cu indiferența, aparent cea mai nedureroasă atitudine și nu știi dacă cerșetorul e actorul și spectatorul e indiferentul sau viceversa.

Că iubirea matrioștilor e marfă, iar cuvintele nu valorează decât două parale mă aruncă în pesimism. Totuși eu caut înțelegere pentru matrioști, dar și pentru cuvintele așa-zis goale.

Cu drag,
0
VMVasile Mihai
Florin, multam de vizita. Ma bucur sa te regasesc din nou pe la mine prin poeme. Multumesc si pentru apreciere... nu stiu de ce simt ca ruginesc in ultima vreme. Cred ca am baut prea multa apa... Apropo, papusile alea rusesti, din lemn, care ieseau una dintr-alta (aveau aspect de popice si le puteai desface in doua transversal, numai ca sa mai gasesti inauntru inca o papusa, in care mai era o papusa... si tot asa) dupa cate tin eu minte din indepartata mea copilarie se numeau Matrioska.

Monica, ma bucur si sunt onorat ca ai poposit pe la mine si ai lasat si primul semn. Ai sesizat bine, sunt imagini din copilarie... proiectate la o scara mai larga. Lumea este un balci, un targ, unii cer, altii ofera... sau uneori asa o simt, probabil nu sunt singurul. Cat despre idei... Uneori au doar doua capete, alteori mai multe... depinde de numarul privitorilor. Ca sa ne jucam putin cu sensurile... cate capete, atatea idei :). Sau cate capete, atatea capete de idei. De data asta sunt doua, pentru ca, de aici, de unde stau, simultan privesc doar doua persoane: cel ce a scris si cel ce citeste. :)
Va mai astept pe la mine.

Cu drag,
Mihai
0