Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

All\'s well

1 min lectură·
Mediu
întunericul mânjește orașul cu stele
aburii ling asfaltul care tresare prin somn
respirații sacadate reflectând cerul deșirat
în lungi ecouri de noapte
sunetele împietresc în nemișcare
spânzurate de frunze și-acoperișuri
cu capul în jos înfășurate-n aripi
liliecii zilei rotunde
e atâta liniște încât
se pot auzi casele amintindu-și viețile trecute
petrecute unele printr-altele
cercuri rotindu-se
rotindu-se în fiecare fereastră
ziduri pulsând lacrimi de tencuială coșcovită
riduri adânci
sângerând praf selenar
dospind în iarbă prin grădini presărate
la picioarele străzilor
și hrănindu-se cu inimă de vânt
umbrele-mbrățișează genunchii iederii
în adorație sălbatică
împreunare din care poate se vor naște
balauri de spaimă devorând visele
ghemuite pe pleoapele copiilor
culorile se-amestecă-n griuri compacte
pe paleta pictorilor nopții
pensule zugrăvind aici un nor
dincolo un ciob de înger de veghe
abia zărit pe umărul unei icoane
iar de cealaltă parte
o copită de demon pierdută pe cărarea
dintre două coșmaruri
de undeva dintre așteptările mute
se prelinge pe străzi bătaia de clopot
țintuind n-are-importanță-ce oră
de sfârșit și-nceput
peste care își suprapune ecoul
spărgând ecourile
un glas ciobit de vreme ca o amforă
it\'s ¤%& o\'clock
and all is well
all is
well
074.629
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
190
Citire
1 min
Versuri
43
Actualizat

Cum sa citezi

Vasile Mihai. “All\'s well.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-mihai-0006798/poezie/133314/alls-well

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@lucian-mLMlucian m
am tot recitit de câteva ori; o să mă acuzi că sunt mereu cârcotaș, dar cred că fără strofele 1 și 3 e un text superb.

cu bine,
0
VMVasile Mihai
Multumesc pentru vizitele constante :). Doamne fereste, cum sa spun ca esti carcotas? Stiu de mult ca am scapari destul de mari, asa ca imi fac bine observatiile notate cu obiectivitate si fara ironie. Promit sa ma mai gandesc la eliminarea celor doua strofe.

Cu prietenie,
Mihai
0
@ela-victoria-lucaELEla Victoria Luca
\"dospind în iarbă prin grădini presărate
la picioarele străzilor
și hrănindu-se cu inimă de vânt
umbrele-mbrățișează genunchii iederii
în adorație sălbatică\"

deosebite versurile, se remarca intr-un fel de contrast discret de celelalte. Realmente e o schimbare de decor intre primele strofe si urmatoarele iar finalul parca ticaie cumva spre alkt sens al unei continuari.
\"bătând n-are-importanță-ce oră
de sfârșit și-nceput
peste care își suprapune ecoul
spărgând ecourile
un glas ciobit de vreme ca o amforă\"

Este ora unei poezii la amiaza.

Aceeasi, Dora

0
@ina-0012343IIna
Textul imi aminteste de proza, minutios lucrata, purtand semnatura ta. Poate de aici si senzatia ca unele versuri nu-si gasesc locul, desi imaginea fara ele nu are aceeasi valoare
Povestesti de azi, de o noapte in care \"culorile se-amestecă-n griuri compacte\" si \"sunetele împietresc în nemișcare / spânzurate de frunze\" dar tragand parca mereu cu ochiul la ieri
\"e atâta liniște încât
se pot auzi casele amintindu-și viețile trecute\"
Semnul meu nu este atat pentru a remarca versurile, cat pentru a-ti sugera sa redai totul in proza.
Cu drag,
Ina
0
@adrian-jigaranuAJadrian jigăranu
e o taram de basm, un taram pe care, din pacate, nu pasim prea des.
e atat de frumos...si nu ma pot abtine sa nu observ: sunt tot soiul de fiinte si creaturi fabuloase, insa oamenii par obostiti, sfarsiti, morti. de aceea, oare?
0
@diana-geacarDGdiana geacăr
strofa intai poate fi comprimata intr-un singur vers...care sa induca starea de liniste...si asa poati sa faci pe masura ce inaintezi in text...sunt multe imagini frumoase (am remarcat strofa a doua...casele...), dar si multe care ingreuneaza lectura...ramane aceeasi senmzatie de plutire...de timp oprit...si fara ele.
titlul iti da dificultati de pronuntie...l-ai citit cu voce tare vreodata?! poate il redai in forma extinsa sau il schimbi...
final ok...intregeste tabloul...
numai bine
0
VMVasile Mihai
Dora, Carmen, Adrian, Diana, vă mulțumesc pentru vizita și mă bucur că sunteți aici pentru... a ma scoate din anumite stări de lipsă de încredere în mine.

Dora, ai sesizat bine atât contrastul dintre strofe, cât și sugestia de continuare a finalului... o continuare în altă noapte, în altă poezie, în alt timp... pau poate chiar într-o după amiază de sâmbătă. Îți mulțumesc pentru că ai revenit.

Carmen, ai dreptate, este o proză ascunsă acolo și care vrea să evadeze. Poate astăzi... sau poate mâine va avea suficientă forță să își deschidă larg aripile și să își ia zborul. Îți mulțumesc că îmi amintești de vechea mea haină care, poate, mă prinde mai bine decât cea nouă. Și îți mai mulțumesc că mă citești.

Adrian, unii spun că somnul seamănă cu moartea, sau că moartea seamănă cu somnul. Unde sunt oamenii? Poate că noaptea, mai ales într-o astfel de noapte neclintită, ei dispar, rătăciți fiecare în propriile sale vise, poate că trec dincolo, în lumea aceea pe care o visează și care îi visează la rândul ei peste zi. Mulțumesc.

Diana, eu am fost întotdeauna vorbă lungă. Probabil texte întregi de ale mele pot fi comprimate într-un singur vers sau în câteva vorbe. Unii spun că sunt redundant, că dau prea multe detalii... dar uneori nu mă pot împiedica să desenez fiecare detaliu, fiecare filigran al imaginilor din fața ochilor mei sau din imaginația mea. Că o fi rău... că o fi bine... asta nu mai știu. :) Cât despre titlu... cred că iar am făcut-o :)). Sunt tare curios când o să vină clipa aia când nu va fi nevoie să schimb sau să modific un titlu... Cred că ar fi mai sigur să îmi numerotez pur și simplu textele, că așa scap de o complicație. N-am știut niciodată să dau titluri și nici nu cred că o să învăț prea curând. Ai dreptate, se pronunță cam greu. Punem pe listă și textul ăsta pentru schimbare :)). Îți mulțumesc pentru sugestii și te mai aștept.

Cu drag, tuturor,
Mihai

0