Tudor Negoescu

Horcăia în somn orașul asmatic sugrumat în abatoarele ceții, sub tăișul palid al neoanelor cădeau în rigole capetele plecate ale ultimilor trecători… Gemeau, împușcate în burtă,

Promite-i și tu ceva coerent, te rugam, să-i fie căderea ușoară! Lasă, că ieșim noi cumva la Lumină, mamă! încercam eu s-o întorc din drum, în timp ce ea aluneca în întuneric pe toboganul

1 Cîndva roșie în obraji, vie-vie, azi se ofilise moartea, lăsîndu-ne de izbeliște, după ce ne-a călărit pe deșelate un întreg sezon de vînătoare, un întreg sezon agricol, o întreagă

O închisoare plînge închisă acum într-o imensă și nefolositoare libertate… o închisoare care își devorează, din prea multă iubire, deținuții: viața mea fără tine.

Pasărea nu a cunoscut încă perfecțiunea zborului. Timpul, da. Pentru a mai trece granița la sîrbi, inima mea bătrînă ar avea nevoie de-un sînge tînăr și iute de picior sau de-o pasăre care

De ce nu ne spui, Doamne, că secundele de nisip sînt chiar sîngele scurs din vena tăiată a clepsidrei conectată la viața noastră ?

“- Dormea întors poemul meu de plumb…” îmi susură în ureche nefericitul poet Bacovia. Viitor mort, nicicînd tînăr și ferice, sînt tîlharul condamnat pentru profanarea poemului… pentru vina

Din oră-n oră, mă mai face mama, încă o dată, oltean, trenurile mă iau pe tampoane, ca niște tauri năbădăioși, dar eu nu mai simt. Degeaba mătur cu sufletul meu hipertrofiat marmura murdară

Era o dimineață mahmură, numai bună să evadezi pe sub nasul gardienilor… să treci dincolo. Ce renghi i-ai fi jucat vieții dacă n-ai fi fost legat de acest trup străin, de împrumut, de

Vasile Gavrilescu ,,Liliacul”, Ed. Antim Ivireanul, Rm. Vâlcea, 2004, 412 pag. De câțiva ani buni, arhivele fostei Securități au încetat să mai facă parte din acea misterioasă terra incognita,

De tînăr, în loc de prieteni, m-am înconjurat de oglinzi. Angajat în industria însingurării, mimez curajul celor aleși. Sînt un miner care lucrează la domiciliu, fără tîrnăcop și

Noaptea în care orașul și-a găsit culcuș e mai oarbă decît un ochi scurs din găvanul cerului. Degeaba îți stingi chiștocul pe fața ei întunecată. Nu te mai simte. I-a murit de mult

visez uneori că îți desfaci picioarele precum sharon stone în \'\'basic instinct\'\' și atunci înviază toți morții tineri care te-au dorit în secret, frumoaso! te-am iubit de-atîtea ori în

Am absolvit, magna cum laudae, școala superioară a marilor ratări, a marilor umilințe… încă de-atunci, de tînăr, m-am cununat pe viață cu căderea în gol. Încă de-atunci am devenit, să

Ca-ntr-o spălare perfectă de bani își pierde urma viața mea prin conturile secrete ale singurătății. Prin gările ei pustii, sînt bagajul de mînă rătăcit de Tine acum patruzeci de ani și