te-am iubit de-atîtea ori în vis

ideea mi se pare extrasă din biblie: a nu se păcătui nici măcar cu gândul, și nici să poftești la bunul altuia.
îmi mențin părerea din titlul comului: aproape banc. de nota 7.85 cu rotație de 180 de grade și întoarcere spre public cu buza umflată de pumnul soțului.
amical

și mie mi se pare ideea extrasă dintr-o biblie, dar una apocrifă: păcătuiește, dacă nu e posibil în realitate, măcar cu gîndul și poftește la bunul (buna/bunăciunea) altuia.
așa e, uneori viața noastră rimează și cu poanta dintr-un banc, de cele mai multe ori unul prost...
mulțumesc de trecerea
amicală

Bun, m-a facut sa zambesc, mai ales datorita combinatiei intre tonul retro-elegiac si modernitatea altor parti :)

ei dracie cu palarie
am intrat in pagina ta ca sa citesc un poem verde
sau un poem verde de paris
ma rog, un poem realist, asa cum am mai citit la tine in pagina
cand colo, of am dat cu ochii de sharon stone

poemul e o gluma, nu-i asa ?
sau ai vrut ca gluma sa poate haina unui poem

ohhh, abia acum vad
nu e poem
e pus la \"personale\"
asa mai da

:-)

foarte inspirat popasul privirii ...pe formele unui important conflict interior...între o imperioasă nevoie de înalt și...coborari în prozaic...

Ligia, mă bucur să văd că ai sesizat combinația cu pricina. Așa e, sînt un elegiac discret de factură...postmodernă!
Anca, \'\'poemul\'\' cu pricina e o frîntură dintr-un jurnal intim, pe care n-am de gînd să-l fac public în totalitate, din motive lesne de înțeles...

Ioana, ai sesizat bine faza cu conflictul interior și, mai ales, nevoia de înalt: cîndva am fost de meserie pilot de încercare și printre pasiuni am acum alpinismul...

imi place. atat doar ca la prima strofa as sfarsi asa
/și atunci înviază toți morții tineri
din mine(eventual care te-au dorit), frumoaso!/

Mulțumesc pentru ideea ta de posibilă continuare, care poate deschide noi perspective textului cu pricina.
Oricum, se vede că, pe lîngă inspirație, ai și ceva exercițiu poetic...

da dom\'le, buna,de pus in colectie(volum) printre piesele rare, de o sinceritate dezarmanta....Vorba ceea: cita sinceritate atita poezie ! :)
Ligia a sesizat bine amestecul de nou cu retro (\"frumoaso\"). Nu/mi plac invocatiile astea apuse gen iubito, iubitule, iubite, frumosule bla bla bla.
Dar aici strofa a doua salveaza, sterge \"imperfectiunile\"dinainte(pe care banuiesc ca ai staruit cu incapatinare...)

Da, Ioana, ai intuit perfect sinceritatea acestui tesxt. De la o vîrstă încolo ne permitem sinceritatea trăirilor și, mai ales, a \'\'visărilor\'\'...

ideea este binestiuta:dorim mai ales ceea ce nu putem avea,un fel de liana a existentei,o incursiune \" pofticioasa\"în fantasmele masculine ,pe un ton explicit si cu un final cam timid,prea banal ,caci previzibil,cliseistic
dar tonul limpede ,simplu,umoristic este un atu de valorificat

Stimată doamnă profesoară, dvs. analizați o trăire personală ca pe un text poetic autentic, fiind indusă în eroare de dispunerea în pagină.
Eu văd lacrimile metafizice ale neputinței, deznădejdii acolo unde dvs. vedeți că tonul limpede simplu, umoristic este un atu de valorificat...

\"te visez uneori că îți desfaci picioarele\"

alege:

1. \"visez uneori că...\"
2. \"te visez uneori cum...\"

apoi, trecând peste chestiile astea care sunt scuzabile și se pot întâmpla oricui, textul în sine e o glumiță. slabă. de ce? pentru că știam finalul încă după ce am citit primele 2 versuri.

iar dpdv expresiv tinde la 0, ca în analiza matematică. dar aici vei spune \"stai, că nu e poem, e încadrat la personale\" :D

hasta luego!

\"te visez uneori că-ți desfaci picioarele
ca sharon stone
și-atunci înviază toți morții tineri
ce te-au dorit în secret\"

te-am iubit de-atîtea ori în vis
încît
dacă-ți întîlnesc soțul
îi ocolesc privirea
cînd ne salutăm


cârcotaș fiind, am mai simplificat ce mi se părea în plus, pentru oralitate

poezia asta e frumoasă, memorabilă, genul de poezie ce poate fi recitată unui amic de pahar, fără să-ți fie rușine...
bravos!

nu e poezie, frate

e orice altceva, dar nu e poezie.

poezia trebuie să aibă expresivitate, zicea un mare mare mare critic literar daniel cristea-enache :) dincolo de glumă, așa este. știi și tu asta.

o fi maxim un text de pahar, așa cum zici tu, ca și ăla din \"filantropica\": \"surâsul fetei din tramvai / m-a fermecat definitiv / am înc-o dramă la activ / la fel ca domnul Ion Susai\". urmat de: \"cine e Ion Susai?\" & răspuns: \"un prieten de-al meu, nu-l știi tu...\". deci, după cum vezi, ce urmează după text e mai tare ca textul în sine. care nu e poezie.

ei na, n-o fi mare poezie spărgătoare de blocade, poezie de pahar să fie, uite, eu aș fi mulțumit să scot o poezie de pahar din asta care să fie recitată cu plăcere în birturi de către simpatici cu mustață, gen \"în odaia sumbră pe un pat diform zac strivit în perne de un pumn enorm\", care, fie vorba între noi, mi se pare genială, mai ceva ca toate tomurile alea seci recenzate de criticalifrangelistici, dar asta, desigur, pe lângă o mare poezie spărgătoare de blocade, că omul cât trăiește posteritate visează, deh

Mihai Constantin
Apreciez ambele variante propuse de tine(1 și 2). Sînt corecte. Mulțumesc.
În schimb, faza cu \'\'dpdv expresiv tinde la 0\'\' comportă discuții mai largi despre cum văd unii stilul și expresivitatea poetică în anul de grație 2009.
Titlul comentariului tău se vrea ironic, dar nu e cazul, pentru că nu mă mai interesează de mult notorietatea pe site-uri literare. Am publicat pînă acum pe unde am vrut și pe unde nu am vrut, așa că nu mai caut deșearta glorie literară...

Anghel Pop
Anghel, mulțumesc pentru varianta propusă. Ai ochi format, de adevărat \'\'croitor\'\', cînd te apleci asupra unui text.

Mihai Constantin
Nu-ți înțeleg risipa de energie (virulența)în a demonta un text fără mari pretenții literare.
Știi cumva la ce se referea nepotul marelui critic Valeriu Cristea cînd spunea că \'\'poezia trebuie să aibă expresivitate\'\'?

nu cred că e nepot, e fiu adoptiv din câte mi-aduc aminte, dar mi-e lene acum să caut. deci posibil să fie nepot.

& știu bine la ce se referea. crede-mă :)

& îți dau dreptate cu \"un text fără mari pretenții literare\". nu vreau să par mai virulent decât în a spune exact ce ai spus chiar tu, deja. atâta tot. știu că, în general, scrii mai bine de-atât. și mă miram și eu de textul ăsta. de-aia am făcut gură & poate de-aia ți s-a părut că: fac eforturi în a demonstra cine știe ce, că rispiesc energie etc... :)

orvoar

carevasazica are efect sharon stone asupra omului...
a doua strofa mie mi-a placut mai mult fiindca simplitatea ei e foarte poetica si pt ca...nu e cu sharon stone.
multumesc ca ma mai astepti (telepatic). ma faci chiar sa ma mai gindesc sa mai viu:)... e o epoca in care nu mai asteapta nimeni pe nimeni, trec unii peste altii ca buldozerele. \"Let\'s move on\"...parca nimic nu mai are importanta, si omul si-a pierdut umanitatea. nu?

adelina, textul cu pricina e un fragment de jurnal și în astfel de scriere autorii nu prea \'\'literaturizează\'\' discursul, pun pe \'\'tapet\'\' fel și fel de intimități .
nu cred că omul și-a pierdut umanitatea. chiar trecerea ta pe-aici e un semn că omul are nevoie de comunicare și că telepatia, într-adevăr, funcționează...