La vedere

Dupa cum spui\' trupurile tradatoare ne putrezesc\', noroc ca dupa ce procesul de putrezire e aproape gata( inceputul sfarsitului), unii dintre noi raman cu ceva. Tu, ti-ai castigat, cu siguranta, un loc printre cei care imbatranesc frumos, la vedere. Si stiu ca nu a fost usor(chiar te-ai ratacit pe drumul inspre targul de la Romanesti?).
Recunosc si aici, alegerea ta, un fel de pasivitate inteleapta, un fel de acceptare care nu se confunda deloc cu blazarea, il recunosc pe Dorun.

Emoții și de partea acesta a lumii, Dorunule. În ultima săptămână ți-am citit o parte din poezii. La acesta m-am întors de câteva ori. Mi-am spus că merită un comentariu deosebit, precum zeița... și crinul ei. Simbolistica acesta nu îmi e străină.
Am hotărât să îți las aici câteva versuri, replici modeste, dar cum altfel să îmi permit a comenta o poezie perfectă?...

Nu trebuie să coborâm în pământ
ca să înrădăcinăm în foc
calea sângelui.

Nu trebuie să construim biserici
de lemn pe fiecare stea
a universului vizibil.

Nici să scormonim cerul cu sabia
minții până la mitra stelei
ce ne-a născut.

Să lăsăm timpul să ne deșire crinii
din colțurile pentagramei
în care ne-a fost circumscris trupul
ca o rană despicată în cinci
așteptând trecererea lacrimilor ei.

Va trebui să îmbătrânim perfecți
în aceste altare de oase
până când
ne vom înălța odată cu steaua
sângerând, în cădere,
cosmologia inimii.

Mai puțin versurile \"vom învăța să ne scriem protestul cu
aceste trupuri de pripas,
întinse pe asfaltul din fața Primăriei\" pe care le consider puțin forțate, poezia mi-a plăcut și cred că e una dintre cele mai bune scrise de tine.