B implică C
pentru cel care privește cu ochii închiși
care ascultă cu urechile astupate
care își ferește obrazul de mângâiere
care pășește cu grijă să nu se rănească
în țăndările inimii
îmi etichetează rând pe rând
sânii ochii pielea părul unghiile labele picioarelor pântecul nivelul de foliculină avorturile
mintea capacitatea de a rezolva rebusuri trecutul prezentul
cum poți să scrii un sărut?!
îți las mâna să-mi mângâie obrazul, degetul să-mi deseneze pe obraz lacrima prelinsă
m-ai privit un timp în cer
credeai că sunt Dumnezeu
și nu eram
eram doar
fată băiat
femeie bărbat
oameni rânduri
cârduri
trecători
zâmbitori
frumoși
găină cocoș
și viori viori viori
petrochimie claxoane
tractoare cu gunoi
duhori
el o iubește
Speed Limit 75
lucrurile se derulează din ce în ce mai repede
autostrada intră prin parbriz direct în toracele meu
îmi văd sufletul pe marginea drumului făcând autostopul
nu pot opri
Prison Area
a plouat, în sfârșit
a facere
a răspântii
a dezlegare la sentimentalism
țâșnea apă din nenumărații sâni ai începutului de viață
inimile s-au făcut lacuri
pline
dacă am fi existat
sunt mai aproape de tine
cu o cale lactee
cu un mic babuin ținându-se de șuvițele mele
cu un continent cu o singură alee
cu o piață cu struguri, vegeta și alvițe
mai aproape chiar cu două
acum nu mai știu decât tăia cuvintele
le tot vântur
le tot cern
să nu mă lase
să nu rămân mută fiindcă vezi bine ce vârtej viața asta
gonește la viteze de un tu pe secundă
tata nu mai e
să
când ai plecat
au dispărut din oraș toate hondele
mi-a fost greu
fiindcă
mă obișnuisem să îmi pun dorințe în gând
de câte ori vedeam câte una
nu mai erai tu,
erai altcineva,
amestecat cu
Am motive să cred
că între mine și tine s-a deschis un ocean
că s-au interpus fabrici cu furnale
cai liberi
și istoria tuturor mariajelor din lume
Am motive să cred
că tu îți plimbi
cum de nu te-a doborât
acest val mare
pornit din inima mea?!
cu ce pas zbor vârtej ai fugit?
unde vrei să prinzi din urmă roșul?
am trimis alge verzi să te ajungă din urmă
să-ți lege
am ramas singuri
ramanem siguri mereu,
doar Tu si eu
la fiecare sfarsit
la fiecare durere de inima
ramanem singuri
strecor mana sub perna
tin acolo niste matanii
(sufletul are nevoie de ceva
Doamne, azi au murit toți oamenii
sângerau de milenii iubire din inimi
nu se mai putea,
se risipea cel mai frumos sentiment
curgea în valuri peste orașe, sate, câmpuri
suferința devenise
unde să ne mai ascundem noi acum
când sunt atâtea motive în jurul nostru
atâtea îndatoriri
atâtea sacrificii cerute
revendicate
ordonate
în ce parte a cerului să ne mai îngropăm inimile
uit mereu ca n-ai venit niciodată
și mi se face dor de tine
ca de un frate, ca de un soț, ca de-un copil
ca de tată
pentru tine m-am străduit sa fiu mai bună
pentru tine am păstrat sărutarile,
ultimul poem
să fie scris
cu sânge
în nopți
pe furiș
în el să se-adune
toate cuvintele
mele
nebune
bântuind pe la porți
printre strigoi vii și morți
să fie in poemul din urmă
ceva
n-a fost nimeni
in nici o iarna
in nici o toamna
cand tipatul
a nascut
soapta cantata
de mama
n-a fost...n-a fost nimeni
aici
in diminetile-n in care se prindeau
de