să scrii iubire

cum poți să scrii un sărut?! îți las mâna să-mi mângâie obrazul, degetul să-mi deseneze pe obraz lacrima prelinsă m-ai privit un timp în cer credeai că sunt Dumnezeu și nu eram eram doar eu îmi ceri să-ți mai spun că te iubesc și îmi ștergi alte și alte lacrimi fericit că plâng îmi muști consoanele uimit de sunetul lor cum poți să scrii un sărut?! între atâtea îmbrățișări nu-mi mai amintesc unde am fost în tot acest timp nici unul din noi nu mai știu decât brațele care îmi cuprind sufletul cum poți să scrii o îmbrățișare?! mă zvârcolesc să scap din această tandrețe din această putere din această teroare îmi vine să fug îmi vine să strig \"ajutor!\" îți descleștez mâinile să scap din acest vis îți spun să pleci să-mi lași visul în pace te îmbrâncesc și îți arunc de la etaj hainele, pantofii, fotografiile, periuța de dinți, ceaslovurile cu reviste de go orele de chimie, de rezistența materialelor, de analiză matematică și de dragoste una câte una amintire cu amintire, sparte, tăiate cu foarfeca, rupte în fâșii jos pe asfaltul cald tu mă privești perpetuu tânăr și infinit de frumos ia ce vrei din mine ia cât vrei din subconștientul meu dar nu mai călca în visurile mele niciodată pleacă!!! încui usile ferestrele ți-am dat înapoi tot ți-am spus tot acum pleacă!!! deschid ochii afară, pe trotuar, asfaltul e gol