Spectacol în aer liber
în spotul luminos inima bate legată la stâlp umedă actul aruncătorului de cuțite se desfășoară perfect cineva strigă \"bravo\" la sfârșit vântul împrăștie praful înspre stele
Româneaca
fată băiat femeie bărbat oameni rânduri cârduri trecători zâmbitori frumoși găină cocoș și viori viori viori petrochimie claxoane tractoare cu gunoi duhori el o iubește
One Way Only
Speed Limit 75 lucrurile se derulează din ce în ce mai repede autostrada intră prin parbriz direct în toracele meu îmi văd sufletul pe marginea drumului făcând autostopul nu pot opri Prison Area
ploaie
a plouat, în sfârșit a facere a răspântii a dezlegare la sentimentalism țâșnea apă din nenumărații sâni ai începutului de viață inimile s-au făcut lacuri pline dacă am fi existat
aproape că aproape
sunt mai aproape de tine cu o cale lactee cu un mic babuin ținându-se de șuvițele mele cu un continent cu o singură alee cu o piață cu struguri, vegeta și alvițe mai aproape chiar cu două
Decantare
acum nu mai știu decât tăia cuvintele le tot vântur le tot cern să nu mă lase să nu rămân mută fiindcă vezi bine ce vârtej viața asta gonește la viteze de un tu pe secundă tata nu mai e să
noi, rătăciții
când ai plecat au dispărut din oraș toate hondele mi-a fost greu fiindcă mă obișnuisem să îmi pun dorințe în gând de câte ori vedeam câte una nu mai erai tu, erai altcineva, amestecat cu
dreptul la blestem
Doamne, azi au murit toți oamenii sângerau de milenii iubire din inimi nu se mai putea, se risipea cel mai frumos sentiment curgea în valuri peste orașe, sate, câmpuri suferința devenise
adunând și scăzând la zilele rămase iubirii
unde să ne mai ascundem noi acum când sunt atâtea motive în jurul nostru atâtea îndatoriri atâtea sacrificii cerute revendicate ordonate în ce parte a cerului să ne mai îngropăm inimile
nu mai veni
uit mereu ca n-ai venit niciodată și mi se face dor de tine ca de un frate, ca de un soț, ca de-un copil ca de tată pentru tine m-am străduit sa fiu mai bună pentru tine am păstrat sărutarile,
Ultimul poem
ultimul poem să fie scris cu sânge în nopți pe furiș în el să se-adune toate cuvintele mele nebune bântuind pe la porți printre strigoi vii și morți să fie in poemul din urmă ceva
incantatie
apune-ma soare pan-la sangele din mare pan-la visul din nisip unde gandul nu mai doare ...unde nu doare nimic...