Poezie
noi, rătăciții
1 min lectură·
Mediu
când ai plecat
au dispărut din oraș toate hondele
mi-a fost greu
fiindcă
mă obișnuisem să îmi pun dorințe în gând
de câte ori vedeam câte una
nu mai erai tu,
erai altcineva,
amestecat cu tot ce am trăit între timp
și cu tot ce n-am trăit dar am visat
din atâta lipsă de tine
lumea a devenit un loc înfricoșător
unde nimic nu mai contează
eu am îmbătrânit,
cu sânii plini de lapte,
între furtuni
023745
0
Dar dincolo de aceste micuțe repetiții, pe care le-ai dorit în text ca efect al firescului unui limbaj direct, poezia este atât de frumoasă la o lectură interioară, de suflet, încât fiorii pe mâini m-au cuprins. Aștept să renunți la surplusuri și te felicit cu toată sinceritatea pentru ea! Să vezi cât de frumos sună recitată, fără ele!
E o poezie curată!