Singuratate

singurătatea, iată, coboară în spirale... ca pe un dop de plută vertebrele-mi străpunge, recompunînd aiurea întreaga galaxie în mintea-mi obosita și-n ochiul care-mi plânge... voi, zeități firave ascunse-n trup de fată, ce fără încetare dați glas ispitei crude, opriti beția asta!... prea dulce e nectarul ce-alunecă, ahh... șarpe... în vinele-mi flămânde...