dreptul la blestem

...dacă aș avea dreptul la o rugăciune aș face-o blestem...Blocuri stațiuni balneoclimaterice de scos.Răcesc fiorul textului și strică muzicalitatea.În rest e bine.
Voi mai trece...

mie ideea de statiune total goala,pustie imi spune foarte multe...
si cum sa-i spui altfel unei statiuni,fie ea si balneoclimaterica...n-o sa-i spui cenaclu\" literar...
sa stii ca din cand in cand mai mor si eu atat de mult si bine si raman cafenelele goale si fara mine...

Teea fii pe faza deoarece, in logica ta poetica, iti scrie un mort ;)... mie mi-a placut poezia ta, curge bine si e scrisa cu mult curaj... zilele trecute cineva imi spunea ca vine o vreme cand fiecare dintre noi scriem o declaratie de independenta fata de trup... eu imi doresc uneori si o amarata de autonomie, locala cat o anestezie pentru operatia de apendicita... habar n-am de ce dar acel \"iubitule, azi ai murit\" m-a tulburat si in aceeasi masura m-a facut sa urasc toate virgulele din lume... cam apropiate ca sens \"pierdeau\" si \"se risipea\"... eu as fi zis \"sangerau\" (ce bizar suna fara diacritice... sange-rau)... la \"câmpuri și văi\" as scoate vaile ca oricum sunt din oficiu intr-o logica simpla a sentimentelor... \"văgăunile inimilor s-au umplut cu moartea ca fumul de țigară\"... varianta mea: văgăunile inimilor s-au umplut cu moarte... finalul desi previzibil are totusi rezonanta... decat o rugaciune ratata mai bine un blestem rostit cu \"nadejde\"... e doar o diferenta de receptor, nu mare lucru :)

Gelu Bogdan Marin
mai treci, Bogdan. Am scos blocurile si statiunile. Mi se parea prea lunga enumerarea. Redundanta. Pacatul cel mai mare femeiesc este dorinta de a elabora. Parca prea multe cuvinte. Vreau sa nu cad in acest pacat, dar uit uneori.
Multumesc

lucian, multumesc. da, statiunile aveau rostul lor, insa la o periere au cazut deoarece, precum ziceam mai sus, \"vorba lunga saracia omului\".
Cafenelele e bine sa le fentezi si din cand in cand sa le lasi goale, sa vada cum e fara tine!! :)

vladimir, in mod absolut bizar am incorporat toate sugestiile date de tine. ai punctat, in mod...absolut bizar, exact locurile unde am avut ezitari cand ams scris. \"Singerau\"-\"pierdeau\' au alternat de cateva ori pe monitor, intr-un tango. Apoi am dat cu banul si a cazut pajura. Asa ca am pus \"pierdeau\". Si m-am dus sa ma culc. Azi abia am recitit si, dand iar cu banul a cazut cap, asa ca am pus \"sangerau\" si ti-am dat dreptate. Singura chestie care am sa i-o reprosez lui acest \"sangerau\" este ca este un cuvant cam patetic.
multumesc,mai treci.

Prea mult \"murit\", \"moarte\" în primele 4 versuri din strofa a doua. Starea era deja creată, cred că repetiția nu ajută aici. O simplă părere. O poezie bună, deși eu preferam lirica ta mai optimistă, mai feminină.
Cu scuze pentru intervenție,
anton

Iata-te!

E ceva si aici din felul in care construiai inainte, te recunosc, in formularea versurilor si in conducerea discursului prin ele. Daca la inceput nu mi-a cazut prea bine imprecatia si foarte simplu as fi renuntat sau reformulat tonul adresativ, spre mijloc i-am recunoscut si intuit sensul, ca la final sa iert cu totul formularea care nu ma convinsese prea tare in incipit. Pentru ca dincolo de formulari si aranjamente, e aici o emotie, care spre final se resimte. In al treilea vers as fi vrut mai multa concizie sau daca nu, taierea lui, precum si unuia dintre versurile repetitive \"am murit\" (usurel redundant).
Per ansamblu, mi-a placut, am simtit emotia si asta cred ca e cel mai important la o poezie: sa transmita!
Bine ai revenit!

anton, multumesc de interventie. poezii optimiste am scris mai putine, dar poate ca da, e timpul sa imi \"optimizez\"putin viziunile...:)

adina, nu stiu ce se intampla, versurile vin parca in alta forma in ultima vreme. ciudatenia este ca acum parca nu imi mai vine sa le scriu. le traiesc doar asa cum imi ies in cale, doar uneori, stralucind in prozaicul cotidianului. si parca ma multumesc cu atat, cu sentimentul, starea, iluzia.
cu drag

teea
cu ce se pot umple \"vagaunile inimilor\" din care au fugit fiarele salbatice daca nu cu moartea... teribila stare care se termina firesc printr-un blestem...fie el si de iubire...
si totusi...

multumesc de comentariu