Ultimul poem

\"Aproape-departe\", \"in marea de ceruri adanca\", vad ca stii ce doruri sa ai.

Revin,
Nu vreau sa ma consideri incapatanata, dar, in poezia ta trebuie sa apara si un accent de manie. Vreau sa o vad recitata pe scena de un actor cu o portavoce in mana, si... unele versuri sa fie strigate, luindu-i de gat pe spectatori, altele, precum:
venisem sa povestesc despre fosnetul oceanului
si al frunzelor de porumb
si despre mormintele musulmane
risipite umil la margini de drum printre case si magazine
ca niste borne kilometrice
catre o destinatie finala
sa fie citite la urechea ochilor care stiu sa asculte.
Am vazut odata, un reportaj despre cum se obtine, in America, atestatul pentru a lucra in domeniul pompelor funebre. Studentii abolventi, imbracati in robe, ii destainuiau reporterului din tainele acestei meserii, pe cat de rentabila, pe atat de complexa, datorita cumulului de cunostiite cerut unui profesionist in domeniu: medicale, juridice, organizare de evenimente, etc, etc. Atunci cand au fost intrebati, ei ce cosciug ar alege, seful de promotie a zambit, si a zis: \"in ciuda interesului nostru de a promova produsele cele mai sofisticate, eu as alege cel mai simplu cosciug\", motivand-si alegerea cu printr-o lectie despre biodegadabilitate. Bornele tale mi-au amintit ca, arabii, indiferent de rang si de avere, isi ingoapa mortii dezbracati si infasurati intr-un sac.
Ceea ce se poate face, se face pentru suflet-inac din timpl vietii-cu portavoce sau fara:) Ce trebuie sa se intoarca in tarana, trebuie sa o faca cat mai repede. Natura are si alte lucruri de care sa se ocupe decat materia greu de digerat.
Iertare pentru divagatie, dar, n-am rezistat sa nu spun si eu ceva. Doar suntem in acelasi parc pe aceeasi banca. Multumesc,

Un poem reusit - strabate din el regretul si revolta se varsa in sange; o zbatere de aripi taiate.

Ma regasesc in poemul tau, zbaterea ta se aseamana cu a mea.

Maria

daca ar fi ultimul as fi in panica. daca era primul ziceam wow. in between stau cu paharul meu de vodca si ma uit in zare spre vest ca acolo e Kansas. Steinbeck ne ducea prin lanul de secara in infinitul stepei americane. Colorado e superb primavara. Am vazut cai salbateci zburdind prin zapada, in aprilie. Mare de ceruri da! , cuvinte nebune da! eu zic ca nu e nevoie de final. nu acum. mai scrie !

Teea, imi cer iertare. Commul despre portavoce si pompele funebre trebuia plasat la un alt text al tau.
Nu eu sunt de vina, ci capul meu care s-a pierdut. Acum folosesc calculatorul care nu se concentreaza. Dau link, copiez commul si-l pun la locul lui.
””

Îmi place antiteza viață-moarte și curgerea acestui poem care pare să fiu rupt din ideile bacoviene.
Nici prea exagerat, nici prea pueril.

Bine!

La plecare

Chiar dacă mai aveam atâtea să spun,
din cuvintele nerostite
am clădit rugul...
Apoi,
am privit pentru ultima oară
ochiul putred al toamnei
și-am aprins focul.
Cu ultimele puteri,
mi-am luat ramas bun
de la unghii și sprâncene
și-am început
tăcut
să ma risipesc...

p.s.am observat o asemanare si nu m-am putut abtine...
cu drag, petru

Carmen Visalon:
multumesc de trecere. ma pui pe ganduri...daca ar fi sa aleg dorurile pe care sa le am oare ce as alege?!

Chereches Maria
bine te-am gasit prin aceste frecvente ale poezioarei mele. Nu ma mai simt singura.

Adrian,
pune paharul de vodca jos pentru o clipa si lasa-ma sa-ti povestesc lumea intr-o mie si una de versuri...eu vreau sa le opresc dar ele nu vor...

Dana Musat
Ma bucura sincer aprecierea ta, imi da sperante

Petru C Cretu
Petru,
de cine sunt scrise versurile pe care le-ai postat?

Adrian Grauenfels, Dana Musat, Petru C. Cretu, raspunsurile le-am expediat, din greseala inainte sa pun si numele voastre in \"concluzie-rezumat\",in comentariul anterior, in ordine cronologica, dupa Carmen Visalon. sper ca va fi postat si veti putea citi. multumesc inca o data de trecere si cuvintele bune.
cu drag
Teea

despre \'la plecare\',scuze, ma recunosc autor...
cu drag, petru

E o contradicție între această poezie și celelalte ale tale care m-au încântat, în care vorbești de iubire și răzbate din ele ceva ce mi se pare a fi un sens, un rost al vieții. E prea multă logică aici, am sentimentul că l-ai făcut doar cu mintea și arată ce iese după ce unu cu unu au făcut deja doi. Pe mine m-a lăsat rece, ca un editorial scris de musai, într-o săptămână fără evenimente.
Închei propunând târgul lui Păcală cu boierul: Cine se supără să i se taie nasul!
Poate nu am priceput eu cum se cuvenea dar te asigur de bunăcredință.

Un poem scris cu singe care sa trezeasca strigoii morti si sa le dea neliniste celor vii. Ma incintat.

claudia, ma onoreaza faptul ca ti-a placut poemul meu. dar cel mai mult ma onoreaza ca primul tau comentariu de pe pagina ta este la...poemul meu! Asa noroc n-am mai avut! ma duc sa trag un loz. Precis castig si eu o trusa de traforaj, ceva.

Teea, îmi place acest poem unde viața e trăită dincolo de acestă lume și moartea e între versurile acelui unic text.
Multumesc de lectura!