Poezie
călătorie cu trupul
1 min lectură·
Mediu
introduc un al doilea text! am un volum întreg, oricum :)
(mă gândesc, totuși, că poate veți dori să și comentați)
călătorie cu trupul
( în clipele lui de absență alte corpuri îl urau îl arătau cu degetul uite el e la fel de formal se caută în ochii iubitei în genunchii iubitei în sexul iubitei )
o dată la două ore
îmi luam trupul cu mine
îi arătam oamenii
printr-un ochi de sticlă
apoi mergeam cu el să-i atingă
să-i pipaie
să-i muște
să le roadă unghiile
pentru a-i vedea altfel
pentru a ști
că nu sunt nimic
din ceea ce i se spusese
îl luam departe de muntele familiarizat
cu carnea și oasele lui
îl inițiam în feng shui
în artele plastice
în mișcările tot mai fine
insesizabile
îl duceam în locuri tot mai neobișnuite
lăsând amintiri
o mână
un portret
apoi mă întorceam la treburile mele
0256382
0
De data asta fac eu oficiul de întîmpinare. Scrii o poezie care va fi prizată aici. Ușor detașat, ironic, destul de laconic. Sugerînd chiar ideea, amendată de tonul dezabuzat la privirii din afară, ieșirea din inerție și rutină trebuie să fie un exercițiu curent de \"dezobișnuire\", de evadare din formal, din formol.
Ne mai vedem.