Cunosc artiști, poeți,
Cochetez cu arta,
Nu mă cheamă Marta;
Poate doar el Marte,
Cum scrie în Carte,
Vine de Împarte:
Flori și bucurii,
Zâmbet de copii.
Mângâieri de aur,
Suflet de
Pe plaiuri neparcurse
Nici chiar de vânt atinse
Alergi mânat de vise
Sperând la noi permise.
Permis la fericire
Nu-ți dă nicio iubire.
Poate doar carnet,
Ca să conduci
Prudent.
Sunt visul unei umbre
Sunt umbra unui vis
Sunt flori de azalee
Sunt totul nepermis.
Și chiar de-ar fi să fie
La umbra unui vis
Tot n-ar putea să fie
Permis acel abis.
Din piatră seacă
Ne sărutăm, ne jucăm, ne alergăm pe alei
Povestitorul ridică fericit din condei
Ne îndreptăm spre casă în zorii târzii
Peste noi ninsoare de confetti argintii
E vară, e iarnă, e cald și e rece
E
Nemișcare..., liniște..., calm..., armonie..., pace. Atât de relaxant! Se mai aude doar ticăitul ceasului care îmi amintește că totuși timpul nu s-a oprit, cum am tendința sa sper. Ce bine ar
Râu drag, prieten bun,
Dă-mi mâna
Și mă scaldă-acum
Să uit un ceas
Nefericirea vieții
Iar când în jurul meu pereții
Mă-ncorsetează-n junghi de capitală
Atunci îmi voi aduce-aminte
De răcoarea
Aștept să se închidă inima
cu un șnur de argint.
Aștept să răsară soarele și să înceapă
o nouă zi de sperantă.
Aștept catifeaua ochilor tăi.
Dar cochilia ta de diamant
te strânge și te
Zilele trec unele peste altele
într-o spirală a amăgirilor
cu o viteza amețitoare.
Pietrele tac, carțile și zarurile stau.
Pisica neagră e la locul ei,
nu trece calea nimănui.
Destinul joacă
Ușoară umezire a pupilei
O lacrimă imperceptibilă
Vrea să își facă simțită prezența.
Înăuntru tristețea bate la ușă
Azi nu îi deschid.
În vis mă vizitează obsesiv
Un înger damnat al
Marea gândurilor
mă cheamă să mă scald un pic,
dar în acest moment
nu pot să ies
din focul sentimentelor.
Marea-foc a corpului meu
nu îmi mai dă ascultare.
E doar un praf alb, ce rău poate să-mi facă? Și l-am înghițit.
Încet-încet, conștiința mea s-a dispersat împărțindu-se printre organele corpului meu care și-au dezvoltat imediat propria
Simt ca particulele mele,
Se imprastie prin Univers,
Simt cum fiecare atom,
Se detaseaza de mine,
De corpul meu,
Simt cum ma transform,
In praf stelar fin si cald,
Simt cum arterele,
Mi se
Zi-mi numărul lui Dumnezeu,
Să-i dau un bip,
Să mă sune înapoi.
Să mă caute,
La fel cum Îl caut eu.
Blasfemie! Blasfemie! Blasfemie!
Poate Dumnezeu e singur,
Acolo printre stele.
Poate
Ploaia
Ai aparut in viata mea,
Deodata, la fel cum,
Cerul schimbator al verii,
Se umple de nori gri,
Si-ncepe a ploua marunt,
Si racoros si bine,
Si stropi patrund adanc,
In inima
Doua zile
Doua zile ma mai despart de glasul tau,
Maine imi va fi cel mai greu,
Surasul totusi nu ti-l voi vedea,
Chiar de nu apari, te voi astepta.
Doua zile ma mai despart de glasul
Culori
Roz mi-e sufletul,
Caprui mi-s ochii,
Ce privesc pescarusi,
Pe cerul albastru,
Mov mi-este inima,
Ce spera a se-ncalzi,
De la cel astru auriu,
Rosii mi-s obrajii,
De bucuria
Mantuire
Aproape, aici unde e cald
Vino si tu asupra-mi
De ma inconjoara
Cu inima palpitand.
Coboara aici unde e lutul
Modelat de tine.
Da-mi speranta
O, Marite! ca voi
Poezie de despartire
Am lasat in urma marea
Dar vraja n-a apus
Cu soarele de sus
Ce-mi lumina cararea
Azi vad o lume-ntreaga
Ce mai frumoasa mi se pare
Iar eu plina de vlaga
Alerg
TC