Poezie
Smiley
1 min lectură·
Mediu
Zilele trec unele peste altele
într-o spirală a amăgirilor
cu o viteza amețitoare.
Pietrele tac, carțile și zarurile stau.
Pisica neagră e la locul ei,
nu trece calea nimănui.
Destinul joacă leapșa cu soarta.
Eu mă scurg, celulă după celulă
prin clepsidra timpului.
Apare o mitocondrie străină...
Atunci știu că vom fi doi.
Un toporaș îi face cu ochiul unei brândușe,
Iarba împletește pătură pământului,
Norii joacă puzzle cu cerul,
Razele soarelui sunt bețe de marocco...
Universul tot mă privește cu chip de smiley.
002857
0