Cîntecul pădurii de pini

As renunta la versurile: \"albastră inima, albastru dorul de libertate\" , din prima strofa. Pe langa faptul, ca-mi amintesc de albastru devenit cliseu, la recitarea in ritmuri irlandeze se cam impiedica rostirea si trebuie sa o iau de la capat.
Revin,
PS: Cat despre boneta, din poezia cu manecile largi, ea chiar iti sta bine. Argintul era folosit si de daci, ca sa purifice apa, dar sireturile, nu stiu daca trebuie pastrate.
carmen

Am disparut in padurea de pini, ca sa-mi dau ragazul de a privi poezia cu ochii de pre-seara.
Nu mica mi-a fost fericirea, sa descopar ca versurile care
m-au fermecat la orele diminetii, au ramas la fel de proaspete.
la capătul lumii dinspre soare răsare
roibul alb străbate stepa
ca o rafală
La capatul rafalei, tabla de smarald sau de jad. Cele din cer, cele de pe pamant asemenea, calul negru cu stea in frunte naste calul alb.

de mult n-am mai gasit ceva atat de limpede! sunt vrajita!
multumesc frumos,
mo-ni
PS si ii multumesc lui Carmen care m-a indrumat aici, unde se scuturau pinii de ploaie!

Inorogul străbate pădurea de pini de-a lungul marelui Fluviu Galben pentru a vesti ivirea zorilor, un nou început.
Am ascultat cîntecul pădurii de pini, alături de tine, MIhaela și de tine Monica.
Am ascultat cea mai frumoasă cîntare...
Vă mulțumesc!