apocalipse 4

am scris si eu despre \"ei\" - ce curios, cum se aseamana fetele lor, oasele lor, coltii lor.
dar nu asta e motivul pentru care gasesc aici un poem foarte bun. ci felul cum ii faci sa fie prezenti. trebuie sa citesc mai in liniste. promit ca revin.

Un text cu respirație adâncă. Este atât de neimaginat că se poate scrie așa, că cineva rupe/desprinde încă un strat de scotch de pe creierul bătrânei doamne care se cheamă literatura și pune în mișcare un asemenea conglomerat de imagini lipind „ventuze moi de terminațiile (noastre) nervoase”, Refuz să leg neapărat poemul de tatonările lui Soviani pe „orizonturile apocalipticului”, mai ales că într-un prim comentariu la tatonările în cază avusei și tu, florin, o anumită reținere, când observai că există riscul ca termenul „să eludeze realitatea refugiindu-se într-un concept mai degrabă abstract care împrumută elemente eterogene, ce de multe ori nu îi aparțin.” Din poemul străbat reverberații mult mai greu de comentat decât mereu relevantele supoziții teoretice, iar substanța poetică – da, e multă substanță poetică în acest text și nu te mai speli de ea, deși te deranjează, bănuiesc, cum nu se mai spală ucigașii de petele de sânge – ei bine, această substanță are deja comportamentul aceleiași fiare și va ieși „ca un abur străveziu / ce va pluti deasupra voastră ce va pluti / și se va pogorî /și va înfige colții / în creierele multora dintre voi...” În măsura în care îți cunosc poeziile postate în ultima vreme, îmi permit să observ ceva nou odată cu apocalipse-le.

Ieri, am scris un comm in care ma \"minunam\" de diferenta dintre parte si intreg. Era ceva de bine. Din nefericire, nu l-am salvat. Nu am rabdare sa-l reconstitui, asa ca ma rezum sa-ti spun multumesc, este o bucurie ca un om pe care am pariat, sa se iasa, in repetate runde, invingator in lupta cu muza. Mai vorbim:)

carne, piele, nari, par, craniul, creierii, stomac, carne, buze, iar carne, piele, iar par, inima, sange, ceafa, degetele, iar par, iar creiere

Cuvinte calde, melasă rece, băltoacă a vieții, pritocire, din ce hârdău doar creier și nu must? Poezia sub bisturiul fleșcăit al angoasei? Eu cred ca tu crezi în bucurie. Împarte o.

nu stiu de ce am impresia ca textul asta are in substrat o mostra consistenta de umor negru. am impresia ca tot discursul liric are un singur backbone, pe care daca ar fi sa-l definesc, l-as concentra intr-o singura fraza ; if you\'re not a paranoid, that doesn\'t mean they\'re not right behind you.
lasand gluma la o parte, textul asta are un mare defect de fond: pare prea smirgheluit, prea tehnic, prea lipsit de spontanietate.dupa citire am ramas cu aceeasi senzatie de gol sau absurd pe care o am privind un videoclip cu televizorul lasat pe \"mute\". poate ca intensitatea \"medie\" a actiunii in proportie cu dozajul \"potrivit\" de imagini sunt de vina. in orice caz, putina varietate n-ar fi stricat, cu riscul de a dezechilibra o structura atat de simetrica incat nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la cate calcule si ciorne au fost necesare pentru a ajunge la o forma finala. si totusi, parafrazandu-l pe cortazar, \"spontanietatea\" acest cuvant...

geta.
tocmai acei ei e posibil sa nu ii gestionez intocmai cum as fi dorit de bine. dar vad eu ce si cum peste un timp (si textele astea doar is refacute de vreo cateva ori)

nicolae
multumesc ptr atentie.daca e vreo referinta la conceptiile lui soviagny, aceasta incearca sa i le rastoarne utilizand aceleasi instrumente, desi poate e mult spus.

carmen
mai vb. mai ales ca vad ca esti si tu prin bucuresti. (uite, in ciuda criticilor mele, laviniei ii plac textele tale cu misticismul lor si ermetismul lor uneori surprinzator :D)

tosa
stiu. multam de critica. insa doar a ocoli anumite teme nu e dovada decat de lasitate. poate ca eu ma grabesc in abordarea lor. cred insa ca aceste teme pot fi inca valorificate si poate doar ca eu nu reusesc. mai incerc :)
(intre timp mai astept si de la tine ceva convingator, ti/o spun fara rautate aici)

karla
multam ptr interventie.mie imi e mai greu sa ma analizez. :)

olga. mai in gluma mai in serios, anumite pasaje au fost construite imprumutand o masca a unui bolnav mintal (adica asta am intentionat, caci acolo apare hypersensibilitatea socanta si poate noua, desi e deja loc comun). din spontaneitate nu stiu intr/adevar cat mai ramane. poate ar fi trebuit si ceva a la sociu sa zic asa. poate voi gasi la u8n moment dat un vers de genul, care sa salveze si tehnica.

Spuneai ceva de timpul abordarii anumitor teme. Nu exista graba atunci cand ceva-ul acela vine noaptea si ti se pune pe ochi, vine dimineata si ti se scurge prin vene. Il auzi colcaind in calcaie, ca un vierme mic, ce se hraneste din tine. Asadar, atunci nu mai exista decat acel ceva si trebuie sa-l scoti din tine, alfel te imprastii pe toti peretii, pe toate drumurile.
Cat despre \"gestionarea\" lor, nu cred ca vei fi multumit decat in clipa schimbarii, dupa o vreme vin altii si o iei de la capat:)

Vezi ca ti-a scapat o cacofonie in primul vers din episodul 3.

am intercalat în altă parte un cuvânt. poate o să găsesc totuși un verb care să îmi convină între timp. mulțam. nu observasem.
din păcate eu nu pot scrie decât cerebral. îs rare nebuniile alea în focuri, deși mi-ar plăcea să le am mai des și să le pot prelucra.

Nu-mi dau seama ce gasiti frumos si miscator in aceste \"text\". Dupa parerea mea, orice text trebuie sa cante si sa incante sufletele citititorilor.
Iar cuvintele de felul:
\"balele se preling din colțul buzelor
și se unesc spre bărbie obrazul
se scurge lăsând în urmă o dâră subțire
gelatinoasă \"
produc greata si scarba!

Este mizerabil ceea ce faceti. Stergeti comentariile care nu va convin. O sa fac cunoscuta pozitia voastra lasa pe toate site-urile de pe INTERNET si in presa literara.
Rusine, rusine!

Să ne scuzați pentru întârzierea cu care s-a aprobat comentariul domniei voastre, domnule Buricea. O să încerăm să devenim mai puțin mizerabili prin montarea computerelor sub duș, la bucătărie, la toaletă... etc.

Banuiesc ca ai scris poezia dupa un cosmar nocturn ar fi cumplit sa fie dupa unul de zi.
Saruta in zori dimineata si viata..sau poate fiara chiar si-a infipt coltii.

Doamna, Victoria, incercati, macar in comentarii, sa puneti semnele de punctuatie, daca in poezii va este teama de ortografia limbii romane.
Da, asa este, poezia de mai sus mi-a produs un cosmar, atat nocturn cat si diurn.
Mihail Buricea!

Voi tine cont de sfaturile d-voastra si va multumesc de atentia acordata, toate se reinvata domnule Buricea daca ar fi dupa mine toate semnele de punctuatie ar trebui scoase fiecare cititor sa-si aplice intonatia dorita.Ceea ce i-am scris domnului Florin Bratu nu are nici o legatura cu ce ati comentat d-voastra acum v-am citit comentariile, erau doar gandurile mele. Nu-i bai jocul ma amuza.

trebuie sa starneasca reactii. nu conteaza ce. deci, multumesc domnule buricea. o sa consider textul acesta reusit, parea dumneavoastra fiind extrem de franca, in contextul nervilor, tot ai dumneavoastra.