acid
totul are greutatea unei ancore spaima taie felii subțiri de creier și le aruncă la câini unde ești fericirea s-a scurs din mine de tot mă uit la filme porno mi-e dor de tine și gemetele
drog
mă las în voia propriilor mișcări până când transpirația devine o crustă moale în care îți înfigi adânc degetele noaptea lăcustele îmi curgeau din nas ca puroiul dintr-o rană deschisă îmi
dimineața
mă trezesc soarele-mi sparge capul și zvâcnește spre centrul cerului pe cine o să îmbrățișez și cui îi voi săruta carnea respirațiile mele aprind în aer dâre strălucitoare fericirea
trans-senzitiv
puțin timp încă puțin și toate acestea mă vor face mai bun voi fi fericit liniștea îmi va înfășura trupul într-un cocon transparent voi fi fericit trebuie să fiu fericit micile particule din
senzitive
mai ales nopțile când se ridică sufletul și rămâi singur și vrei să te ascunzi dar te simți gol te simți o insectă enormă sleită în mijlocul lor strângi ochii până ți se formează cruste
dereglări
ne vom fute ca doi străini corpurile contorsionate spumele lichidele noastre vor fi toate aici ne privesc rarefiate sufletele de undeva de departe se ridică și ne privesc în aerul
text
extrage lent măduva / se cabrează coloana / mă chircesc peste puțin vor veni ploile și ne vor parfuma și ne vor spăla pieile soarele le va usca le va face strălucitoare vom fi fericiți vom
apocalipse 4
1. mai exact spaima aceasta ce împroșcă prin piele umori sau conuri de aer ce se împlântă în nări ei umpleau camera prin acele tuburi se umplea până la tavan de tot se umplea și orice
apocalipse
2. ei vor veni și mă vor săruta pe gură ceva dulce mă învăluie ceva îmi ridică ușor firicelele de păr de pe întreg corpul apoi moleșeala aceasta de care mă las cuprins mai ales în zona sexului
metamorfoză
ceea ce spaima aceasta împroșcându-mi umori vâscoase și calde prin piele și aerul ce mi se împlântă în nări ei umpleau camera prin acele tuburi nichelate reci se umplea până la tavan de tot
hiat
după aceea totul era din ce în ce mai departe un aer rău fractura în distanțe mâinile și chipurile noastre mirate toate conexiunile căzuseră cablurile sâsâiau în aerul
micro-texte
apoi nu se mai putea face nimic doar luminile ce se aprindeau în oraș sau undeva mai adânc ca niște păsări cu ciocuri incandescente ori tristețea ta uneori ce începe să putrezească ce începe să
a robot
în oraș a intrat un robot și fug speriați oamenii în toate părțile din ochii lor curge o frică densă inundând stațiile de metrou și intersecțiile unde mașinile țiuie părăsite în grabă robotul
elegie
l-am visat pe răzvan azi noapte e în practică militară pe la făgăraș de vreo lună de zile și mi se mai face un teribil dor de el uneori bea vodcă fumează și moare de frig mi-a spus ultima oară
doar moartea
doar moartea e aproximativă lavinia cu sânul supt de gurile noastre boante mușchii mei tresaltă într-o altă cadență / tu plângi în toate intersecțiile orașului o să mă răstignesc aici pe
2 suturi
dimitrie crudu își taie unghiile cum își taie dimitrie crudu unghiile dimitrie crudu își taie unghiile frumos și mahomed își tăia unghiile frumos dimitrie crudu își taie versurile cu
gin
atunci rămăsesem gol ca un pahar de gin tonic pe care ea îl lăsase pe masă când a ieșit în urmă ei toate lucrurile rămăseseră nemișcate scaunele emisiunea tv (e adevărat liv tyler are o
circumvoluțiuni
ea își ține ochii sub pleoape ca două țâțe în cupele lor din care gustam șampanie mai ales duminica mai ales pe terasa din cișmigiu unde ne întâlneam să desfacem târziu noaptea de zi unul
6
ne place să ne privim să ne privim așa minute în șir indian plecat la război sau la vânătoare de bizoni cu sulițe ascuțite și cai repezi (întotdeauna am ținut cu indienii și în
flash
\"te zărisem preț de o secundă / rest de o viață\" anca ionescu - a.i. 21 pe aici nu trece doamne nimeni în afara mea în interiorul meu trece ea pe celălalt
ego-poveste
parcă mai ieri îl întâlneam o dată pe săptămână și de vreo câteva ori pe an eu avea pe vremea aceea motocicletă și o melancolie ca un gât de lebădă alb ultima oară râdea ploua și eu spunea cu
o poezie
eu zice că totul uneori e de kkt dar nu asta e important ceilalți nu știu nici măcar gustul marijuanei și ploile superbe din cerul gurii poate de aceea new orleans e frumos desigur orice
hiatus
dormi cu genunchii înfipți în bărbie sub cearșafuri și circumvoluțiuni albe inel agățat violent de retină cu un piercing pe pereții camerei nu se întâmplă nimic ca și cum te iubesc prea
baladă de tine
vise învârtindu-se dublu rafinate deasupra capului meu și despotismul falic ca un cuțit spintecând trupul către o altă dimensiune a nu știu câta în care ți-am construit
